Macii

[Gabriel Cristea]

aceste culori sângerii

pompate prin rădăcini

tainice

nevăzute

și flămânde

ale pământului

îmi colorează sufletul obosit

de atâta așteptare

a frumosului

Seve brute

elaborate

în țesuturile liberiene

ale petalelor

cu miros dulceag de sânge

nasc în mine o mare interioară

cu plaja sufletului

scăldată în valuri

de purpură

[chindea maria elena]

Bună scanare prin sângeriul macului!

[Chris]

frumos, citit cu plăcere,

[Ion Lazăr da Coza]

Am admirat.

da Coza

[Gabriel Cristea]

Mulțumesc pentru sugestie, d-nă Sincă! Am optat pentru adjectivul ,,tainice''.

[Sofia Sincă]

Interesant și inedit poem despre miracolul culorii roșii, despre iubirea pentru pământul care ne suportă și a plantelor.

Însă sunt unele neajunsuri, din punctul meu de vedere:

rădăcini/subterane - sună cam pleonastic. Toate rădăcinile sunt sub pământ, în afara câtorva care sunt pe copaci... sau metaforic, în sus. De acord, ai vrut să semnalizezi adâncimea lor, dar puteai folosi al termen, altă sintagmă.

 - dacă se poate, să se elimine tenta de poveste, multiplele cuvinte de legătură, iar punctuația - ori corectă, ori deloc. La fel și majuscula de la începutul frazei. Dar nu e obligatoriu.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Gabriel Cristea]

Vă mulțumesc!

[Nikol MerBreM]

Frumos se oglindesc macii în "marea interioară cu plaja sufletului scăldată în valuri de purpură"! Şi tema e generoasă, sunt fără asemănare florile acestea de culoarea sângelui, fragile şi puternice în acelaşi timp! Nu au nevoie de locuri speciale precum trandafirii, cresc adesea aproape de praful drumului, până şi spinii sunt doar cât să te facă să înţelegi că dacă le rupi, vor deveni flori-fluturi :)! Şi vraja lor continuă, hipnotic, în seminţe!

[Valeria Merca]

Minunat. O stare de bine induce acest text. Frumosul nu s-a lăsat așteptat în zadar:))

Felicitări!