Între

[nicolae vaduva]

 

Tot cu sfredel și o

Sapă;

Îngerul de treflă

Scapă,

Prin cherub, fluidul bio.

 

Cer se scurge; fie

Rană,

Seră pentru serafimi;

Geamă:

Sol, grădină, vie...

 

 

Rujă de mistral

Înaltă,  

Ochi de stiplex,

Saltă

Între noime Parsifal.

 

[chindea maria elena]

Am intrat în rol - deci sfredel! Ce-i înafară oricum îi mort! Afurisit și binecuvântat, sfredel! :)))

[Ion Lazăr da Coza]

Ecou de aur, barbilian. 

da Coza

[Valeria Merca]

Rafinat, subtil (cum ne-a obișnuit poetul)!

[Chris]

frumos si interesant scris

[Sofia Sincă]

Cu alte cuvinte, în caz de melodramă, fiecare scapă cum poate. Însă, tot cei de sus sunt salvați, cu prioritate. O spirală ce conservă ceea ce s-a înfăptuit întâi. Un poem criptat, misterios și inteligent.

Am citit și am apreciat,

Sofy

[Mihaela Suciu]

Ooo, romantic, serafimic! O primavera (Văduva) își caută norocul trifoiului în zbaterea „între”, la fel ca Parsifal în descoperirea „sinelui”. Ca orice căutare spre înalt, sfredelim, săpăm, ne scurgem rană, gemem, ne înghimpăm și ne săltăm ochiul!
Sper c-am dat o noimă poeziei... Așa a încolțit în mintea mea. Mulțumesc!