Te rog rămâi

[Vezi blog]

Să nu mai pleci, când toate-ți spun rămâi
Sunt încăperi din suflet ce tu nu le-ai știut,
Pe podiumul iubirii, ocupi doar locu-ntâi
Și trupul îți va fi de gesturi cunoscut.

Noi doi am inventat atingerea de mână
Și gesturile tandre, făcute-n seri târzii,
Noi am cerut tristeții, de pleacă, să ne spună,
S-o ducem într-o gară, cu suflete pustii.

Iubește înserarea cum nimeni n-o s-o facă,
Ascultă printre gânduri tăcerile de ieri,
Și lasă raza lunii prin păr ca să-ți desfacă
Șuvițele-n lumină și trupul din plăceri.

Te rog rămâi aproape ca să-mi aduci aminte
Să ard aprinse doruri în mii de nebunii,
Când îmi presari în suflet miresme din cuvinte
Cum nimeni n-a făcut-o aici pe locu-ntâi.

[Belean Maria Ileana]

as fi vrut sa evidentiez ceva, dar este o avalansa de trairi, metafore deosebite, incat nu pot decat sa pretuiesc si sa felicit sufletul frumos care le-a dat viata!

[Ion Lazăr da Coza]

Încântat.

da Coza

[Sofia Sincă]

Viziunea de iubire, îmbătată de simţirea poetică conferă cititorului vers cald în şuvoaie de respiraţii ce pot rostogoli şi pietre.

Veşnicia poeziei cu vers clasic este asigurată.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!