Orchestra zbuciumului retoric

[Pop Dorina]

Orchestra zbuciumului retoric

 

Din locul care  se numea casă

S-a conservat doar sârma ghimpată.

Cenușa de pe frunze m-apasă...

Viața asta nu-i decât o pată!

 

Pe cine să-ntreb ce mai urmează,

Când drumul e-acoperit de oase?

Voința-i seacă, acum mimează

Trei melodii cu notele joase.

 

Să ascult spectacolul ironic?

Mai bine evadez din minciună!

Pentru curaj, mă dreg c-un gin tonic

Băut în grabă, azi, împreună

 

Cu vântul manipulator și dur

Ce-mi ține companie de un timp.

Să tac? Dar cât mai pot oare să-ndur

Plimbarea impusă și-n contratimp?

 

Răspunsurile zac încurcate

În haina emancipată-a pietrei.

Șoapta silabelor anexate

Prematur dă sec tonul orchestrei.

 

Se-neacă acordurile blânde

În pașii uriași ai furtunii

Care se opresc acolo unde

Domnește clipa amărăciunii.

[Pop Dorina]

Îți mulțumesc pentru lectură, dragă Corina.

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc pentru popas, domnule Bolache.

[Corina Militaru]

Semn de plăcut popas! :)

[bolache alexandru]

Răspunsurile zac încurcate/În haina emancipată-a pietrei O metaforă care mi-a plăcut...

[Pop Dorina]

Am modificat.

Vă mulțumesc pentru atenționare și lectură, domnule da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

cu-un > c-un

Se-nneacă > Se-neacă (îneacă)  

Semn de popas.

da Coza

[Pop Dorina]

Voi ține cont de sugestiile dumneavoastră, doamnă Sofy. Dacă voi modifica ceva, textul refăcut îl voi posta la comentarii (probabil în wekkend) pentru a se observa diferența.

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și ideile constructive.

[Sofia Sincă]

Per ansamblu... e bine. Ca mesaj și construcție, în parte. Ai câteva metafore frumoase. Însă mai ai de lucru la tehnică. Ai ruperi de ritm pe tot parcursul poeziei. Exemplu:

- Să ascult spectacolul ironic?  Spune cu voce tare acest vers și vei vedea cât te împotmolești. - Să ascult spectacol ironic? - parcă sună ceva mai bine.

- Pentru curaj, mă dreg cu-un gin tonic - Pentru curaj, mă dreg cu un tonic

Strofa 4 toată trebuie refăcută sau scoasă. La fel și următoarele două.

În concluzie: nu sunt bune poeziile lungi, lăbărțate, de prisos, ci poeziile scurte, de 3-4 strofe, concentrate, sintetizate, pline de figuri de stil și de încântare.

Sofy