karma sau lumea din oglindă

[Marcel Vişa]

sunt dimineți în care oamenii devin prea transparenți 
prea incolori ca să îi mai poți vedea sau să le poți mirosi prezența 
pătrunzi prin ei în drumul spre nicăieri 
faci găuri uriașe în zborul păsărilor 
lași dîre de fum în urma ta și goluri de aer 
detonezi cantități industriale de sentimente 
pilonii zilei se cutremură 
cerul troznește din toate încheieturile 
orașul devine albastru-ecou 
se umple cu animale fantastice îngeri în doliu 
te oprești uimit la marginea trotuarului și privești încântat precum un copil 
cum se revarsă asupra ta o ploaie de cioburi 
mângâi capul aproapelui căzut pe asfalt 
și zâmbești pipăindu-ți gâtlejul cravata sau papionul ...
ești un om îmbrăcat la costum 
dezbrăcat de emoții 
sunt alte dimineți 
când te privești în oglindă și vezi în spatele tău pereții năclăiți de sânge 
acele dimineți în care ai devenit prea transparent pentru ceilalți 
și capul tău se rostogolește pe asfaltul aproapelui

[Marcel Vişa]

multumesc Gina, Corina! o seara faina sa aveti! 

[Corina Militaru]

detonezi cantități industriale de sentimente, Marcel! :)

Excelent! 

[gina zaharia]

îngeri în doliu

reverență, Marcel!

[Marcel Vişa]

Va mulțumesc, domnule Ion Lazăr. Multa stima! 

[Ion Lazăr da Coza]

Știi să ne arăți oglinda reală a vieții.

Încântat.

da Coza

[Marcel Vişa]

Va multumesc tuturor pentru aprecieri! Sofi, poemul pe care tocmai l-am postat o sa iti lase un gust mai dulce, sunt convins. 

[Sofia Sincă]

Brrrr! Te substitui într-un spirit care vede doar partea închisă a destinului lumii. Poemul merge gradual din intens în mai intens, ca un șuierat apocaliptic, până la finalul deprimant. Este viziunea pesimistă a poetului tânăr, nemulțumit cu ceea ce trăiește el și cei pe care-i iubește.

Felicitări, pentru registrul pe care ai reușit să-l sădești, Marcel, deși textul tău mi-a lăsat un gust amar...

Sofy

[Lavinia Elena Niculicea]

Un poem plin de profunzime!

[bolache alexandru]

Un poem în proză... deosebit!