Vis zdrenţuit

[Georgeta Resteman]

 

 

Vis zdrenţuit

praf de stele picurând

peste genele grele de aşteptare

şi-un ţărm nins cu doruri

 

luna, văduvită de un pătrar,

zâmbind trist peste valuri,

oglindiri stângace pe ape line

străluciri pierdute în adieri de briză

şi-o barcă în derivă

leneş purtată spre nicăieri...

 

laguna albastră - penitenţa iubirii,

un capăt de val grăbit să lovească

ce-a mai rămas din stânca

ce-am fost până mai ieri...

 

zbuciumul nerostirii,

chemările mute,

pescăruşii adormiţi pe aripi de heruvimi

şi-un vis atârnat de tălpile astrelor

alergând pe cărări de timp bătătorite

de gânduri de la marginea depărtării...

 

e-atâta nelinişte

dincolo de zidurile neuitării

peste care nu poate trece

nici azi şi, poate, nici mâine'

 

dar inima

mai iubeşte şi-acum

visul ei zdrenţuit

 

Limassol, Cipru

6 august 2012

[Georgeta Resteman]

"operat" accentul :)

Mulţumesc frumos, cu bucuria de a vă place fărâmele mele de vis zdrenţuit. Cu drag,

[Belean Maria Ileana]

e-atâta nelinişte

dincolo de zidurile neuitării

peste care nu poate trece

nici azi şi, poate, nici mâine'- un accent aici, tare mi-a placut...superb

[Georgeta Resteman]

D-le da Coza, se poate să aveţi dreptate. Starea de spirit aşa m-a îndemnat să scriu. Dacă va ajunge în paginile unui nou volum, cu siguranţă trece la "ajustări". Mulţumesc de citire. Cu respect,

[Georgeta Resteman]

Doamna Sofy, cred că insula asta blestemată de vinovată, dar, iată, are şi ea rolul ei. Muţumescu-vă din suflet! Cu drag,

 

[Ion Lazăr da Coza]

Poate că e cam descriptiv pe la mijloc, însă place.

da Coza

[Sofia Sincă]

Atâta melancolie, atâta tristele ai pus în versuri, Georgeta, încât simţi că şi timpul s-a oprit în loc pentru a lua parte la visul tău făcut zdrenţe. Îmi place prima strofa la nebunie, ai adunat în ea multă poezie, mult fior. Ai pus natura să ia parte la melancolia sufletului tău, dar iubirea ca o minute, mai iubeşte încă...

Mi-a făcut deosebită plăcere să trec prin visul tău zdrenţuit, Sofy!