Petalele de irişi

[Irina Lucia Mihalca]

Petalele de irişi 

Inima ţi-e pustiită, 
o clipă prezentă devine trecut, 
o clipă viitoare nu se-mplineşte. 
Dincolo de orizont se vede 
ceea ce nu zăreşti, la prima privire, 
o deltă cu nuferii înfloriţi. 

În fiecare castel, sub fiecare piatră, 
de-i asculţi şoaptele, vei auzi o durere. 

Poştaşul nu bate pasul de două ori, 
chiar şi la capătul lumii, 
reuşeşte să ajungă, pe aripile vântului, 
la auzul şoaptei sufletului. 

Sângele ei, 
trecut prin amurgul stepei, 
scris în cronici de piatră, 
în palatul de vise, 
te-a desemnat 
mesagerul sunetelor ploii. 
Degetele ei 
ţi-au răsfirat amintirile. 

În călatoria ta, - vârtej de lumi 
în alte lumi care se rotesc - 
treci prin portalul morţii, 
aşterni, apoi, o cale de lumină. 

- Te iubesc, iubito, adânc 
şi mai adânc, 
ca un cântec fără sfârşit, 
insondabil, 
prin spirală transformă 
vidul şi măsurarea ta, 
în mine! - i-ai spus, atingând-o. 

Sărutul tău, petale de irişi, 
arderea a două suflete 
prin care lumile 
s-au apropiat până la contopire. 

[Irina Lucia Mihalca]

Departe ai privit, Corina! 

Cu multumiri, Irina

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, da Coza, pentru lectura si observatii.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy, pentru impresii si observatii.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Iris, pentru popas si lectura.

O primavara minunata!

[Corina Militaru]

Am privit dincolo de orizont și am văzut nuferii :)

[Ion Lazăr da Coza]

Chiar în titlu avem un pleonasm - e logic faptul că doar florile au petale!

Sărutul tău, petale(le florilor) de irişi,

Poezia place, dar trebuie revăzută.

da Coza

[Sofia Sincă]

Irina, din punctul meu de vedere, când clipa, deja sună cam cacofonic. Repetat în prima strofă de poezie îmi taie cheful de la început. Stilul tău este oricum mai povestit, dar hai să-l facem cu mai mult aplomb.

Sângele ei, - sângele cui? Am fost tentată să zic că e vorba despre sângele inimii, dar am, ajuns la
Degetele ei. Atunci am înţeles că este vorbe despre o ea.

- Te iubesc, iubito, adânc 
şi mai adânc, - mi se pare foarte puţin spus şi prea comun.

insondabil în jos, - este împins mult spre pleonasm. Foarte puţin se sondează în sus, doar navetele cosmice.

Prin urmare eu zic să mai şlefuieşti.

Cu prietenie, Sofy!