Intoarcerea bumerangului

[Vezi blog]

Uneori bumerangul nu se-ntoarce la cel care-l aruncă,
se roteşte deasupra privirilor şi în călătoria
spre înapoi nimereşte în lacrimile celui care l-a
construit, dureros moment când totul
trebuia să fie doar zbor, singurătatea poate fi trăită şi în perechi
cu o singură condiţie, tăcerea să fie doar a unuia
celălalt trebuie să numere suspinele desprinse
din arcul buzelor, aici uneori cuvintele sunt săgeţi
şi dacă lovesc ţintă părerile de rău devin temelie
pentru piedestalul durerii, o nebunie îmbrăcată-n
rochie de mireasă, agonie dusă la extrem doar pentru simplul fapt
că există pe planetă iubire, şantaj sufletesc
clipe fără sens, ecou de paşi printre amurguri,

sunt frământat de replici bolnave, sunt necunoscut mie
şi timpului în care m-am pierdut, m-a ocolit bumerangul,
cel care l-a aruncat a fugit în cuvintele mele!

[x]

Multumesc tuturor pentru lectura si comentarii!

Cu pretuire!

[Sofia Sincă]

Cam poveste este această poezie. Şi apoi prima frază este cam confuză:

Uneori bumerangul nu se-ntoarce la cel care-l aruncă,
se roteşte deasupra privirilor şi în călătoria
spre înapoi nimereşte în lacrimile celui care l-a
construit,

Revine întrebarea firească: cine la construit şi cine l-a aruncat?

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Chris]

Da, frumos, mai ales finalul! :))

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumooos!

[Ion Lazăr da Coza]

Fă versurile mai scurte - anulezi senzația de proză.

Poezie măiestrit compusă.

da  Coza