sunt atât de săracă niarne*…

[Rodica Lupu]

                            

nicio bogăţie nu am

ȋn afara acestui trup trecǎtor

nu pot să-i zidesc nicio margine

sau să-i înlocuiesc o ulucă distrusă de ploi

 

chiar dacă ȋnlăuntru-i o risipǎ de luminǎ

prin care înoată propriu-mi har

mi-ar trebui mai mult aer

să-mi cotrobăie prin existență până la măduvă

 

cine se mai uită astăzi

la ce ai în inimă

perceptibil

este pipăitul sorții şi câţiva paşi întru întâmpinarea ei

în rest doar vise

 

neputinţa coboară tot mai mult peste trup

neputându-i controla ciudata stare

îţi spun

dacă poţi niarne

ridică-mă din această stare

du-mǎ-ntr-una de zbor

poate reuşesc să mă îndepărtez într-o depărtare mai veche

mă tot gândesc la ea

ȋnsǎ

niciun răspuns nu s-a oprit la mine

 

voi dura o nouă înfăţişare

devoalând-o ochiului orb

adǎstându-i în insomnii

până când vederea-i va desface cărare prin ceață să vadă

 

 

niarne=apelativ adresat sinelui

16 aprilie 2011

 

 

 

 

 

 

                      

[Rodica Lupu]

Ce să mai spun domnule da Coza? Am schimbat puțin textul chiar în momentul postării! Am fost convinsă că am corectat. Grăbită cum sunt,n-am verificat! Vă mulțumesc pentru atenția cu care lecturați toate poemele!Recunoștință!

[Rodica Lupu]

Vasilisia, Chris, Gabriela, Gina! Vă mulțumesc pentru aprecieri! Suntem privilegiați ai sorții că, aici, în acest spațiu, unde bogăția spirituală crește și înflorește-n ciorchine, noi savurăm, îngurgităm până la saturație fiecare aromă în parte!Vă îmbrățișez și vă dăruiesc cele mai frumoase gânduri, Rodica!

[Rodica Lupu]

Mulțumesc Sofy pentru lectura și comentariu! Desigur, cred că ai observat, de multe ori, mesajul poemelor este dirijat subtil, spre alt sine! Strofa asupra căreia te-ai oprit chiar subliniază acest lucru! Apreciez comentariile tale, regret timpul limitat pe care-l am, nepermițându-mi să zăbovesc cu comentarii, minunatelor creații ale celorlalți autori!De departe primește te rog, gândul meu bun!

[gina zaharia]

Ești atât de bogată, Rodica! Și noi că te avem!!!!

[Ion Lazăr da Coza]

du-mǎ-ntruna (fără oprire)

du-mǎ-ntr-una (în alta) de zbor

Poeta nu spune „dați-mi un trup voi, munților”, totuși își dorește o altă stare - de zbor... și ceva bonus.

Superb.

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

 Îți pipăm sufletul, că tot ni-l oferi în vers, și ne minunăm de câtă avere ai strâns !

[Chris]

Sunteţi săracă şi totuşi deosebit de bogată - cea mai mare bogăţie care ne aparţine exclusiv în această existenţă este cea a sufletului:)))

[Vasilisia Lazăr]

Uneori, chiar și după plecarea trupului în țărână, ceea ce ai avut în inimă rămâne. Un poem ca acesta, de exemplu.

Nu ești deloc săracă, Rodica.

du-mǎ-ntr-una de zbor

[Sofia Sincă]

Dorinţa de a ajunge la capătul de sus al valorilor... se pare, poate trece peste unele neajunsuri, neîmpliniri.

''nu are importanţă ce ai în inimă

atâta timp cât nu se vede

perceptibil'' - spui. Să credem deci şi să aplicăm reprimarea dorinţelor, idealurilor? Să ne lăsăm doborâţi de neputinţe?

În fond autoarea vorbeşte doar de propriul suflet şi destin.

Am citit cu plăcere, Sofy!