DECEMBRIE (parodie după „Dantelă” de Vasilisia Lazăr)

[Ionel Mony Constantin]

DECEMBRIE  de Ionel Mony Constantin                                        DANTELĂ de Vasilisia Lazăr

Decembrie vine și-aduce cu sine                                                Decembrie pleacă şi duce cu sine
Tării decantate în șip argintiu                                                     Dantele ţesute în fir argintiu
Parfumuri extrase din dulci tescovine                                  Miresme ascunse în dulci cătăline*
Și-un vag sentiment mirosind a rachiu*                              Şi-un vag sentiment de apus şi târziu

Ascult prin fereastra tivită de ger                                              Privesc pe fereastra brodată de ger                      
Prin curţile mari cum guiţă godacii                                         Pe cer cum caleştile vântului suie
Făina adastă păstrată-n chiler                                                      Uşor ca o boare te pierd în eter
Din ea ca să crească gustoşi cozonacii                                    Prin  ceața cea aspră cu iz de gutuie

Mai trece-un beţiv desenând drumuri frânte                  Plimbându-mă-n gând, răsucesc spaţii frânte  
Prin albul zăpezii pe drumul bătut                                           Cu paşi ce mă poartă mereu spre trecut
Ninsoarea topită-l mângâie pe frunte                                    Un vânt cald de vară m-atinge pe frunte
Și-l minte, că încă mai e de băut                                                Minţind că nimic nu e încă pierdut

Decembrie-aduce Crăciunul cu sine                                       Decembrie pleacă şi duce cu sine
Cu brazi în dantele din fir argintiu                                          Dantele ţesute în  fir argintiu

Tării decantate din dulci tescovine                               Miresme ascunse în dulci cătăline

Și-un vag sentiment mirosind a rachiu                        Şi-un vag sentiment de apus şi târziu 

*rachiu - băutură  parşivă care îi ia omului minţile                 *cătălină - crizantemă, dumitriță, tufănică                                                                                                                     

[Chris]

Foarte frumos! Felicitări ambilor autori!

[Ionel Mony Constantin]

Domnule da Coza, obs dvs mi se pare adevărată şi conformă cu realitatea.  Toate parodiile mele, şi s-au adunat câteva in timp, au fost făcute după poeţi sau poezii la care am avut cu adevărat ceva de parodiat. Chiar dacă eu parodiatorul nu am reuşit uneori sa  fiu la nivelul modelului am ales îndeosebi creaţii care se pretau şi meritau valoric sa le parodiez. Eu inţeleg parodia ca un act prietenesc in care imi exprim admiratia faţă de creatorul operei originale pe care o imit punându-i in valoare nota umoristica. Este drept ca in cateva cazuri am " comis" şi parodii sa le zicem de pedepsire, mici ironii evidenţiind defectele autorilor respectivi. Pentru mine  ca parodiator de ocazie există in poezia română două mari modele  pe care le am ca reper, G. Topârceanu şi Marin Sorescu.

[Ion Lazăr da Coza]

Când ai ce parodia, parodiezi cu succes!

Reușite amândouă opere.

Felicitări!

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Mulţumesc cu plecăciune iubiţilor mei cetitori care au ostenit să se plece  cu osârdie asupra şirurilor mele. 

[Mihaela Chitic]

Felicitări!

[gina zaharia]

Prețuire amândurora! Reușită parodie, domnule Mony!

[Vasilisia Lazăr]

Am recitit paralel vers cu vers. Superbă! Cu adevărat parodie!

[Vasilisia Lazăr]

Oooo, ce frumoasă surpriză! Ce-mi place! Ce tristă e poezia mea și cât mă binedispune a d-voastră! Foarte reușită! Felicitări din tot sufletul!

[Sofia Sincă]

ha! ha! ha! Mi-a mers la suflet!

O parodie cum scrie la carte. Admir poezia Lisiei, e de-un lirism deosebit, plin de sensibilitate, muzicalitate şi atmosferă de Crăciun. Şi veniţi dvs. domnule Mony, spargeţi tot şi nu ne putem supăra, că sună atât de bine şi cu atât umor... deşi uneori negru.

Deosebită apreciere, Sofy!