ucide-mă cel puţin odată pe zi

[Daniel Dăian]

ascuns în treptele unei coborâri am descoperit urletul

de unică nefolosinţă al ultimului născut

pielea încruntată de sfârşituri despărţită în silabe

nu înţelegea întrebarea din întrebare

dacă mamele noastre călătoresc o viaţă întreagă de-a lungul pământului

până sunt oprite de un samaritean

iar noi coborâm

cât de multă absurditate poate trăi în omul

ca o cursă de linie?

 

luciditatea se gudură în tălpile mele ca o căţea în călduri

decoraţiile atârna la piept toate războaiele pierdute cu tine însuţi

târâm după noi sanatorii întregi

ne desenăm adevărul dintr-o obsesie

şi identitatea dintr-un ţipăt

 

binecuvântată să fie frica şi lătratul din pieptul unui condamnat la moarte

 

 

[Gabriela Grădinariu]

    Versuri ce oglindesc zbuciumul continuu al naturii umane, nascut din intrebari,  nonsensuri si contradictii existentiale. O placere!

[Ion Lazăr da Coza]

ucide-mă cel puţin odată pe zi    (o dată)

ODÁTĂ¹ adv. 1) Într-o perioadă oarecare de timp; înainte vreme; mai demult; cândva; odinioară. *~ și ~ cândva; într-o bună zi; mai devreme sau mai târziu. 2) În același timp; concomitent; simultan. 3) În cele din urmă; în sfârșit. 4) Fără întârziere; imediat; pe neașteptate. /o + dată

Superb poem!

da Coza

[Sofia Sincă]

Registrul versurilor tale este extrem de trist, aproape întotdeauna... Sensul apăsător al cuvintelor străbate misterul lor, dar şi frământările poetice. Conotaţiile lor aluzive exprimă zbaterea meditativă a eului poetic în faţa întregului univers.

''dacă mamele noastre călătoresc o viaţă întreagă de-a lungul pământului''

''cât de multă absurditate poate trăi în omul

ca o cursă de linie?''

Deosebită apreciere, Sofy!

[Ana Ardeleanu]

"ucide-mă cel puţin odată pe zi"

interesantă propunere, încântată de lectură!

[Vasilisia Lazăr]

Minunat, Daniel! Reverență!