anii trec pe aripi de vânt...

[ION IONESCU-BUCOVU]

anii trec pe aripi de vânt…

 

anii trec ca turme pe cer,

ca norii de pufuri ce zboară pe vânt,

tăcut, vin cu veacu-n spinare,

urcându-l mereu în cuvânt.

 

strâng la piept clopote de fum,

citesc cu ochii stelele-n vreme,

sunt singur, acum

las sufletul să-mi picure-n gene.

 

în mine oasele strămoșilor plâng,

lumina lor mă orbește,

doamne, ce suflet nătâng,

în mine doar gândul vorbește.

 

de ce pe pământ doar eu am rămas

ca un flutur ce se-ntoarce la rană,

lasă-mă așa, fără de glas,

în matca mea subterană.

 

părinții coboară în pietre,

doinele încă mai sângeră blând,

ciobanii se strâng pe la vetre,

turme de umbre asudă umblând.

 

anii trec pe aripi de vânt,

iarna ne râde-n colinde la porți,

eu mă ascund în cuvânt

ca un strigoi printre cei morți.

 

[Vasilisia Lazăr]

Se-ntind domol parintii pe subt pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre. (L. Blaga)

părinții coboară în pietre,

doinele încă mai sângeră blând,

ciobanii se strâng pe la vetre,

turme de umbre asudă umblând. (Ion Ionescu)

[Ion Lazăr da Coza]

anii trec ca turme pe cer, Sincer, eu n-am văzut turme pe cer.

În rest... cărțile se scriu din cărți și poeziile din poezii, nu?

da Coza

[Belean Maria Ileana]

Admir trairea si frumusetea versului, La multi ani d-le Bucovu!

[gina zaharia]

eu mă ascund în cuvânt

să vă ascundeți mulți ani, e cel mai minunat lucru

prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

M-a impresionat mult:

în mine oasele strămoșilor plâng,

părinții coboară în pietre,

[Sofia Sincă]

Un colind elegiac, acum de anul nou. Cred că era mai bun unul optimist, domnule Bucovu! Dar, nu vă contrazic simţirea.

Poezia este frumoasă, chiar dacă e tristă şi mi-a făcut plăcere să o citesc!

Sofy!