Găuri de râme

[Stanescu Valentin]

 

                                „ Trăim cu iluzia că mergem pe calea adevărului,

                                              dar folosim drept toiag ignoranţa”

                                                           Dorel Vişan

 

Ne ascundem după mască, pusă astăzi la vedere,

virusul ne roade Trupul, altul Mintea ne doboară,

ne mirăm de cele rele ce ne scaldă în durere,

sursa lor e-n noi, veninul energia ne-o coboară...

 

Negura pune pecete, peste tot, prin locuri goale,

împăienjenind unghere către clipa ce-o să vină,

atrăgând altul şi altul (ispitind şi dând târcoale

în joase găuri de râme) Suflete făr’ de lumină...

 

Cum se stinge puritatea din copilul ce se-arată

gângurind „în limbi străine” după primul an de viaţă ?

Cine-i strâmbă calea dreaptă prinsă-n Inima-i bogată ?

 

Unii ştiu care-i răspunsul, dar nu-l spun mânaţi de teamă,

iar în alţii ignoranţa-i peste ochi un văl de ceaţă,

dar când cad în neputinţă mila Cerului o cheamă !

[Vasilisia Lazăr]

Minunat! Felicitări!

O singură aritmie: „în joase găuri...”

[Stanescu Valentin]

Doamnelor din universul poeziei, vă mulţumesc pentru acordarea acestei încurajări în a scrie în continuare pseudo-sonete.

[Pop Dorina]

Frumoase versuri. Felicitări!

[Denisa Curea-Popa]

Deosebită admirație!