Glosă

[Manuela Munteanu]

Cu gândul du-mă peste azurii coline
Și jefuiește-mi zeama poamelor din buze,
Apoi îngroapă-mă adânc în tine,
Să mă găsești în zvârcoliri și ispitiri de muze!

Hai! Să zburăm prin doine din amurg,
Prin vise-mprăștiate cu arcuș de violine,
Pe unduioasele spinării de vânt, ce curg,
Cu gândul du-mă peste azurii coline!

Hai! Prinde-mă de mijloc, ca-ntr-un joc
Menit să împlinească visuri, să ne-amuze,
Cu nerăbdare, propagă-mi în tot trupul foc
Și jefuieste-mi zeama poamelor din buze!

Hai! Să dănțuim pe-oglinda bolții,
Ocean învâltorat printre sclipiri divine,
Ca sângele -mi să ardă în răcoarea nopții,
Apoi, îngroapă-mă adânc în tine!

Hai! Căzut pe o alee-n Univers,
Cu umbre argintate și lumini difuze,
Pătrunde pătimaș prin vena unui vers,
Să mă găsești în zvârcoliri și ispitiri de muze!

Să mă găsești în zvârcoliri și ispitiri de muze,
Apoi îngroapă-mă adânc în tine
Și jefuiește-mi zeama poamelor din buze,
Cu gândul du-mă peste azurii coline!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, domnule Mick Lorem!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, domnule Ghiță!

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc mult, dragă Augusta!

[Chris]

frumos!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult,  domnule Mihai Katin, pentru apreciere, dar în special pentru luminoasa empatie! Mă bucur nespus să găsesc aici un promotor fățiș al compasiunii și iertării (v-am citit comentariul despre Anāhata chakra). După cum cred că bine știți, este Aneka varnā (cea care se manifestă în multe moduri), iar dumneavoastră ați manifestat-o pe deplin. Acum înțeleg mai bine de unde profunzimea poemului ,,Singurătate nocturnă". Cu aceeași prețuire!

[Mihai Katin]

Să mă găsești în zvârcoliri și ispitiri de muze,
Apoi îngroapă-mă adânc în tine
Și jefuiește-mi zeama poamelor din buze,
Cu gândul du-mă peste azurii coline!....acest  catren superb  este un finalul  ci  inceputul   unui  joc sau  mai  curand  fantastic  dans  intre oglinzi  metaforice unde se aude  misterios si  senzual  acel:Hai! ca o  chemare ori  mai  curand provocare....

cu  multa pretuire!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc,  doamnă Dorina Pop și domnule Mihai Oltean!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc mult, doamnă Floare! Mă bucur tare că v-a fost pe plac. Mi-ar fi plăcut să accentuez unele teme filosofice, dar, deși le aveam în minte, nu am reușit să le împletesc. Poate altădată. Vă îmbrățișez!

[Manuela Munteanu]

Da, nu aș fi putut pune în practică larga și minuțioasa muncă a poeților gnomici, reflecțiile lor profunde, care cereau discutarea fiecărui amănunt. Eu mi-am dorit să amplific aerul romantic al versurilor mele înlăuntrul unui format atât de generos ca cel al glosei. Vă mulțumesc mult pentru frumoasele cuvinte și pentru încurajare,  doamnă Nuta Crăciun!

[Nuta Craciun]

E greu să scrii glosă, are niște reguli stricte pe care trebuie să le respecți. Felicitări pentru acest exercitiu care curge atât de frumos și păstrează o frumoasă notă sentimentală dar și acea emoție jucăușă care atrage!