Ştiu că sunt

[Stanescu Valentin]

 

Ştiu că sunt din pământ, zămilit din Cuvânt,

Eu şi Eu în tandem într-un Trup diadem,

simţire – cuvinte: Inimă şi Minte.

 

Inima-i magie prin imagerie,

ea e calea dreaptă care mă îndreaptă

spre-nalte vibraţii fără ani şi spaţii...

 

Liberul Arbitru nu-şi găseşte titru,

rara lui simţire e-ncurcată-n fire

când alege drumul şi-i rămâne fumul...

 

În Minte-i izvorul, ea e creatorul

a tot ce e bine şi fulgeră-n mine

şi a tot ce-i rău, în jurul meu călău.

 

Duc mâna la tâmplă să ştiu ce se-ntâmplă,

mai atent să dezleg tot ce nu înţeleg

ca apoi să apară fără să mă doară.

 

Ce gândesc vin şi trec, încâlcit se petrec,

nod să fac, să desfac, aşezat să le-mpac,

să culeg, să aleg tot ce-i bun din întreg.

 

Zbatere de-aripă peste-această clipă

m-adun într-un salt, mă ridic spre-nalt,

zvâcnet plin de dor, pasăre în zbor !

[Vasilisia Lazăr]

Vers reflexiv cu tentă populară care își schimbă ritmul aproape la fiecare strofă, ceea ce te face să te împiedici citind. 

[Stanescu Valentin]

Vă mulțumesc pentru trecere și constatări. Cu fiecare clipă mai ȋnvățăm ceva. Cunoașterea e sensul vieții.

[Valeria Merca]

Semn de lectură. Cam alambicate versuri. De ce trebuie să ne complicăm? Nu există forma de adjectiv „diadem”; DIADÉM s.n. v. diademă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române).

[Sofia Sincă]

De toate pentru toți.

Zicători, cimilituri.

Semnul meu.

Sofi