Îndelunga tăcere

[Trandafir Simpetru]

Îţi fac un tablou de Grigorescu

Să ai mărturii dintre milenii

Cu braţele desprinse de umeri, care

Ne flutură un eu nu sunt eu

Iar locomotivele nu se mai pot desprinde

Din gări, cine eşti tu ? întrebi

Un jucător de şah, sunt de la celălalt

Capăt de lume. De unde eşti ?

Numele tău e mereu acelaşi

Şi nu ne putem împotrivi pentru că

Păsările au murit în penelul de pictor

Văzduhul a fost furat peste noapte

Să mângâie aripile reci ale avioanelor

De război, păpuşa cea bătrână

A rupt îndelunga tăcere şi mi-a şoptit

Într-o noapte când număram 1, 2, 3

Şi cu toţii ne întorceam spre începuturi

8, 9, 10 şi păsările au murit, eu mă duc

Să aduc păsările înapoi.

[Ion Lazăr da Coza]

Deci, în acceptul mata, un tablou de Grigorescu e mărturii.

Îţi fac un tablou de Grigorescu

Să ai mărturii dintre milenii

Cu braţele desprinse de umeri, ...Pe youtube e un filmuleț în care un bărbat pictează nu cu mâinile, ci „cu ce are omul mai scump”. Dar... după cum știi, autorul e stăpânul operei sale.

În acceptul meu - am voie să am păreri, da? - prima parte a poeziei e ciori vopsită.

Cu prietenie,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Waw, ce-mi place acest „eu mă duc să aduc păsările înapoi”!

[Sofia Sincă]

Superb tablou, păcat însă că el reflectă o lume total diferită de tablourile lui Grigorescu, pictor pe care-l invoci. Contemporaneitatea a distrus farmecul şi romantismul cu modernismul.

Inedit şi reuşit poemul tău.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy.