Despre neiubire – partea întâia

[Stanescu Valentin]

 

Iubesc copaci tăiaţi devreme,
tăcuţi şi traşi ades pe dreapta
de fel şi fel de parascheme
care astupă slute fapta.

 

Ăst fapt a întrecut măsura,

şi, revoltat, în ceas de seară,

iubirea am trecut în ura

de tot absurd ce mă-conjoară.

1
Urăsc mai marii cei din stat
hrăniţii doar cu lapte praf,
tot zgândărind noaptea prin sat
la fărălegi alt paragraf...
2
Urăsc minciuna cu jartea
şi plânsul superficial
şi somnul fără de saltea
şi văzul cu ochii de cal...

3

Urăsc absurdul cocoţat

pe la tribune violete

şi pe bărbatul încălţat

de la „buticul” pentru fete.

4

Urăsc sminteala cu blazon

ce ne conduce caru-n drum

şi târfele-n combinezon

prea înmuiate în parfum.

5

Urăsc abuzul rafinat,

mascat de cadrul cel legal

şi felinarul atârnat

să lumineze-un papagal.

6

Urăsc îndestularea slută

şi opulenţa unsuroasă,

prostia dusă de o plută

şi-o paraşută bucuroasă.

7

Urăsc şi vina din oficiu

ce pică peste-un muribund,

salonu-ngust dintr-un ospiciu

în care glumele se-ascund.

8

Urăsc adânc şi sărăcia

care-i o stare fără vină,

în altă parte-i bogăţia

în aur mult, minte puţină.

9

Urăsc pe cel care nu ştie

şi se-nrolează cu un vot,

tramvaiul care întârzie,

dar şi pe veselul netot.

10

Urăsc şi ziua neagră tuci,

un dar al statului de drept

şi vânătoarea cea de cuci

şi fumul de ţigară-n piept.

11

Urăsc mişcarea sindicală

cu iz infect de trambulină,

ascunsă-n arca guvernală

precum un sâmbure-n măslină.

12

Urăsc bufonii înstelaţi

din alegoricele care,

ce burduşesc cu bani furaţi

colibele madagascare.

13

Urăsc sistemul sanitar

fără de frunte doctorală,

infecţii fără de hotar

sub gir ascuns în capitală.

14

Urăsc hoţiile cu acte

şi roiul de „aristocraţi”

şi clauzele din contracte

şi pe vătafii achitaţi.

15

Urăsc şi fuga celor tineri

spre alte zări să fie sclavi

şi jaful din ziua de vineri,

hulpavii ce devin bolnavi.

16

Urăsc şantajul la vedere

şi-agoniseala din nimic,

şchilozi-n atele de avere

şi poleiţii duşi în dric.

17

Urăsc şi urna cu biluţe

expuse clar la antivot,

cei miruiţi de bunicuţe

în plenul camerei chivot.

18

Urăsc şi punga de mălai

ce schimbă-n zori macazul,

prostimea dusă cu alai

să-nfulece necazul.

19

Urăsc bondarii fără fapte

ce bâzâie neîncetat

şi musca ce-a căzut în lapte

şi drona-n zbor teleghidat.

20

Urăsc noian de ştiri confuze

ce bombardează cu nesaţ,

bombardament fără obuze

la care eşti un abonat.

21

Urăsc cenzura dirijată

din canapelele din piele

şi pensia necorijată

cu indicii de zile grele.

22

Urăsc şi preţul la benzină,

pe cei ce binele promit,

acciza pusă pe făină

şi starea-n care-am adormit.

23

Urăsc cascada de cuvinte

ce-aduc săracele idei.

Se-ntorc toţi tinerii-n morminte

să-i tragă-n ţeapă pe mişei.

24

Urăsc şi despoţii din zori

ce încă nu au apărut

din derutaţi şi scamatori

în forul altui început.

25

Urăsc meniul cu toxine

şi-un castravete altoit

şi brânza grasă de bovine

şi-n plen penibil sforăit.

 

 

[Grig Salvan]

Un pamflet neașteptat de crud și de dur de la un autor de obicei plin de delicatețe, de romantism și candoare. Dar, așa cum spunea Hașdeu în tulburele secol 19, e nevoie uneori de „o poezie dură, o poezie neagră, o poezie de granit”, nu doar versuri diafane și idilice.

[Stanescu Valentin]

Costel, am ezitat să postez neiubirea dar se vede ca eşti deschizător de cale celor care vor înţelege sensurile dureroare ale hăţişului în care trăim şi vor întări cele de mai sus. Partea doua va fi din actualitatea şi mai murdară ce ne înconjoară...

[Costel Zăgan]

Radiografierea societății românești prin cuvânt și talent: Felicitări!