În prag de vară - festival anual de iubirie

[Duort Anicu]

Când ziua dă-n pârg, devreme-n ajun,

culegătorii de rouă iau micul dejun.

Cărăușii stupului,

albinele, se strâng în flori la hotar,

se scaldă-n polen și-adună nectar.

Stau cu plăcere în trandafir

să-și mângâie pofta născută-n zefir.

La parter,

săritorii-n lungime strecurați pe furiș,

mănâncă cu poftă lăstar de păiș.

Cosașul bondoc, cocoțat pe-o movilă,

servește gândit o ceașcă de clorofilă.

„C-un strop mai mare în bronzul verzui,

carâmbi de lac și ochi de gutui,

aș cuceri, nu departe în desișul de plante,

regina bondoacă - dorita mea jumătate”.

Ceva mai jos,

se-ncheie, în reverie, un ospăț canibal.

Îmbătată de prea multă plăcere, instinctual,

călugărița mușcă ghiduș - jugular.

Apoi, simțind că-i gustos,

seceră capul ce-i părea frumos.

Veseli în nepăsare,

zi și noapte trândăvesc trubadurii, la răcoare.

Fug de dojana furnicii, mereu creditoare,

că-i pusă pe sfaturi de dorită-ndreptare.

În frac, distins, dintre ei un oarecare,

se-ntinde în frunze ca-ntr-un divan mare.

Pune gama pe pinteni  și stând tolănit,

așteaptă să intre în scenă - cu al lui țârâit.

Ce concert,

câtă splendoare, prea plăcut poți să spui,

atunci când în scenă intră brotacii verzui.

Între mălini,

pe un ram înalt, de-a dreptul sudat,

stă cocoțat un greoi șenilat.

Așteaptă ca vântul s-adie,

să ducă spre el ghirlanda de flori movulie.

Face orice să prindă-n guriță,

din toată floarea, o mică bobiță.

Tare riscantă-i năstrușnica urcare,

în vreme bogată, după o floare.

Mirat, iau urma proaspăt lăptoasă,

descopăr o frunză lată, cărnoasă

pe care timidă o altă casă,

mai mică, stă nemișcată.

Din când în când, un telescop,

caută-n sus, parcă c-un scop.

Nu vrea să scape clipa fericită,

când amorezu-i câștigă floarea râvnită.

Câte-s în lume, câte perechi,

câtă iubire, câte tertipuri,

și câte feluri de-mpachetare,

fac firul vieții să aibă culoare.

[Mihaela Popa]

eu văd titulul astfel

În prag de vară - festival anual de iubire

în ciuda ruperilor de ritm, e o scriere inteligentă, plăcută

[Vasilisia Lazăr]

O regulă elementară – niciodată, după titlu, nu se pune punct. Și mai aveți o greșeală în titlu: iubirie.

[Mihai Katin]

intre   metafora fabulei  si  alegoriile  din unele  tablouri ale  lui Hieronimus Bosch poemul  ofera o  simbolistica  pe care  poetul  o  vrea descifrata dar  cum se stie  intelept este sa nu avem mari  asteptari!

[bolache alexandru]

Un festival frumos în mirificul univers al naturii. Aţi imortalizat cu tentă uşor umoristă firul vieţii...