Vocea

[Georgeta Resteman]

 

 

cu tălpile goale, zdrenţuite de stânci

ascult bătăile inimii - clipe

liniştea străjuind peste ape, ce ape adânci...

 

vocea ta, ecoul, visul în glob de cristal

alinare, lumină, dorinţă şi dor

pe ţărmul uitat de speranţă

şi un biet pescăruş poposind pe o creastă de val

 

mă ustură ochii, privesc depărtarea

nisipuri ce ard în văpaia din gând

se-ntunecă iar, timpul meu se opreşte

când eu vreau să alerg...

cuprind orizontul, te caut mereu

şi număr în gând: eu, tu şi marea

 

Limassol, Cipru

11 august 2012

 

 

[Georgeta Resteman]

Tuturor, mulţumesc de citire şi apreciere. D-le da Coza, am omis ghilimele de rigoare la "universal" , substituite prin smiley face-ul ce urmează. Mulţumesc!

[Maia Maria]

cuprind orizontul, te caut mereu

şi număr în gând: eu, tu şi marea"- admir duiosia si frumusetea versului...mereu o incantare sa va citesc...cu drag

[Ion Lazăr da Coza]

Georgeta, panaceu universal e un pleonasm mai mare ca Australia! Fără universal! 

Romantică poezie. M-a încălzit!

da Coza

[Sofia Sincă]

În clipa ta de singurătatea muza a învins. Ţi-a dictat versuri mirifice, melancolice ca şi gândul tău, cuprinse de un dor nedefinit, ca şi sufletul tău, dorinţă de ceva... de acel trio fericit: ''eu, tu şi marea''.

Romanticele versuri, trecute prin filtrul inimii şi al poetei, încântă.

Admiraţie, Sofy!

[Georgeta Resteman]

Mă bucur că ţi-a plăcut, Nutzu! Am scris-o numărând faldurile depărtării. Scrisul, cel mai bun leac, panaceu universal. :) Mulţumesc!