Vitraliu (soției mele, suflet deosebit)

[Ion Lazăr da Coza]

                         Vitraliu

                              soției mele, suflet deosebit

 

Nebun am fost

Și-am spart,

Din catedrala păgână,

Vitraliul ce te reprezenta.

Printre cioburi ți-am găsit ochii

Și-am privit lumea cu ei –

Chiar există atâta culoare?

Prin ciobul-zâmbet

Am salutat cocorii întorcându-se

În primăveri ce le-am crezut uscate.

Brațele ți-erau pline de cântece noi.

Prin sâni i-am văzut

Pe toți bărbații care ți i-au mângâiat

Și ți i-au dorit

(Eu eram mult mai aproape decât aș fi crezut,

Și excelam prin perspectivă!)

Coapsele – un Stradivarius pe care aluneca, divin, un arcuș del Gesù.

Genunchii tremurau de parcă te duceai la prima întâlnire

– Încă erai fecioară –

Gleznele, subțiri, le-am pierdut

În molozul din aripi de îngeri.

Nebun am fost…

Prin părul negru

Am vrut să privesc o eclipsă

Consemnată în oracole,

Dar mi-am văzut sufletul,

Îngenuncheat în catedrala păgână,

Iubind.

[Ion Lazăr da Coza]

Optez pentru prima sugestie, după cum se vede, dle Cozmescu.

Mulțam!

[Sude Emil Iulian]

erotica scrisului, şi poezia tot un idol-fata morgana- metafore înalte , abis de sensuri , cu respect

[Simion Cozmescu]

Ok, să marşăm

Dar mi-am văzut sufletul

îngenunchind în catedrala păgână

cam aşa, suflet/iubire...e ..

[Ion Lazăr da Coza]

Interesantă ideea ta, Simion! Și mie îmi plac rotunjimile! :) O să-ți primesc darul și o să-l duc în manuscris. Timpul va decide.

Mulțam fain!

[Simion Cozmescu]

Ion da Coza, eu continuam cu ceva de genul "îngenuncheat în catedrala păgână", pentru rotunjire.Pe lângă adjective, am spus şi ceva de sfârşit, mai trebuia ceva, melodia, poezia se sfârşeşte un pic prea tăiat, dar AŞMB, autorul ştie mai bine

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțam, Simion, pentru cele trei adjective adresate poeziei mele!

[lecu rodica]

Da,exista atiata culoare!...poate ca asta spune totul despre constructia poetica...superioritatea sensibilitatii aparent temperate...ca la final aceasta sa se dezvaluie...

Un ton grav care indica  deplina stapinire de sine a poetului in care totusi  se intrevad slabiciuni si flacari...

  Ce bine si frumos cind macar iti vezi sufletul si nu aduni cioburi patrate ca Nichita!...

[Simion Cozmescu]

Erotic, frumos, poezie pură, păcat că se sfârşii...

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumesc frumoooooooooooos, Aura!

[Aura Popa]

Ce frumoooooooooooos!!!