un cântec mi-e viața, un cântec șoptit
cu multe, prea multe refrene
sub bolta de stele mă poartă rotit
pe aripi de umede gene
un cântec mi-e viața, un cântec rănit
scâncind pe la porți ferecate
un cântec mi-e viața, un cântec topit
în lacrimi de rouă, sărate...
un cântec mi-e viața, ecoul șoptit
se sparge de ziduri și porți
un cântec mi-e viața, un cântec spășit
cu teamă pășind printre sorți
Adaugă un comentariu
melodioasă, nostalgică, plăcută
frumos!
Vasilisia Lazăr, mulțumesc de trecere și de apreciere, muzica mea e deocamdată într-o fază doar instrumentală pentru că încă nu am înregistrat nici un cântec pe versuri și cu voce dar mă pregătesc pentru asta și într-un viitor oarecare sper să pot posta și cântece vocal-instrumentale. Deocamdată voi încerca să postez câteva dintre piesele mele instrumentale.
Fermecător! Mi-ar plăcea să puneți la videoclipuri și câteva dintre creațiile dumneavoastră muzicale.
Mulțumesc, Sofia Sincă! Mă bucur mult dacă poezia e receptată cu plăcere, cu o anume încântare pentru mesajul și muzicalitatea ei.
Ce frumos știi să cânți! Ce vesel, chiar și unde spune despre teamă! Versurile sunt zburdalnice, zglobii și binedispun.
Mă bucur să văd lume, persoane fericite!
Am citit cu plăcere o poezie bună,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE