Toridă

[Vasile Ionac]

 

Joacă picurii căldurii
Pe asfaltu-ncins de Soare.
Doarme freamătul pădurii
Chiar și-n vise călătoare.

Pe sub streașini, rândunica
Își mai ceartă rândunoiul,
Că-i un tată de nimica
Fiindcă n-a cărat gunoiul.

Înc-o vară cucul cântă
Mințind cuca c-o iubire;
Crezi că poți să iei la trântă
Lenea care-i doamnă-n fire?

Pentru mine-i ca și drujba,
Lucrul. Șefa vrea avere
Când, de pe la umbră, crâșma
Are ochi de vin și bere.

Îmi e silă de cuvinte,
Când mă certă cu vorbirea;
Nu-i mai bine de morminte?
Zi și noapte-și dorm menirea…

Drag mi-e vara să-mi culc dragul
În fânar, cu câte-o Floare;
Eu, să-i răscolesc meleagul
De furnici, dintre picioare,

Ea, să tac-a geamăt dulce
Ostoindu-și ce-o mănâncă…
Iar apoi, precum un cuce,
Să trăiesc la vară-n cârcă. 

[gina zaharia]

Tonuri de inimă a la Ionac:)))

[Agafia Drăgan]

Lecturat cu plăcere.

[Ion Lazăr da Coza]

Zglobie și obrăznicuță... însă această estivală place.

da Coza

[Roza Dinvale]

nostima poezie

[Sofia Sincă]

O privire ludică despre vară. Poetul trăiește doar prin dragostea alături de natură, simțindu-i fiecare mișcare și adorând-o. Apoi euforia se transformă în gânduri mai practice și în apucături erotice. Mesajul, tablou de vară dezvoltă și acțiunea, acolo unde ea se simte mai bine, la sat.

Apreciere!

Sofy

[Angi Cristea]

He he :-)

[bolache alexandru]

Mânuiți cu experiența dumneavoastră versul scurt. Totuși eu am văzut această postare ca fiind apropiată de epigramă pe alocuri. cuca c-o iubire aici deranjant