Sub lespedea amăgirii

[Vezi blog]

Să-mi spui ce se-ntâmplă dacă mut adierile
de pe o frunză pe alta ca într-un balansoar
legat de stele pe care fuioare de nori îl împing
de la apus spre răsărit
crezi că voi avea senzaţia plutirii
crezi că mă voi roti în cerc ca un stol de păsări
zburând deasupra iluziilor
întreb să pot descătuşa gândul

prins sub lespedea amăgirii
vorbesc cu tine şi-mi picură plăceri pe buze
ireală noapte când visele sunt pline cu miresmele tale
am obiceiul să-ţi scutur

dimineaţa glasul din perdele
îl pun să mă strige când singurătatea răstoarnă vaza 
plină cu nelinişti
închid ochii şi cobor în suflet de unde culeg
cu nerăbdarea unui prunc fructul ce potoleşte
foamea şi setea de tine
când vei înţelege acest lucru îmi va fi uşor
să mă hrănesc din miresmele şoaptelor nespuse
cu ochii deschişi

[x]

Multumesc domnule da Coza pentru lectura si comentariu!

Cu pretuire!

[x]

Gina iti multumesc pentru lectura si apreciere!

Cu mare drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă amăgirea e ca o lespede, e greu!

Versuri apăsate, însă și ceva locuri comune.

da Coza

[gina zaharia]

Ai privit-o în ochi, așa s-a văzut de aici!

Cât despre farmecul poemului, au vorbit foamea și setea! :)

Admirație, George!

[x]

Va multumesc cu sufletul tuturor pentru popas, lectura si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Valeria Merca]

Semn de Admiratie!

[Ana Cîmpeanu]

Foarte frumos, lirism eteric, cald, metafore splendide!

[Sofia Sincă]

Mult patos în declarația ta supremă de amor. Năvalnic! Fiecare vers își murmură iubirea, trăiește clipe de tandrețe imaginare cum nu au mai fost, miraculoase, parfumate...

Mi-a plăcut mult ardoare emanată din poem.

Sofy