Seara cu ochi căprui

[Laura H.]

Marea vine în dans la-ntâlnirea cu țărmul.

Valuri line se sparg cu lucire de jad.

Lumini tandre, turcoaz conturează misterul

Printre stele hoinare care-apar și-apoi ard.

 

Astă seară, iubite, umeri goi are luna,

Drum de taină își face printre astre și-apoi

Valu-i fură o rază și ne cântă pe struna

Unei vrăji ce aduce a iubire și-a noi.

 

Se alintă luceferi, aurora coboară

Și prezentul dispare într-un timp infinit.

Împletim în culori o iubire de-o vară,

Tăinuită în scoica unui dor împlinit.

 

Stăm uitați printre stânci. E târziu? E devreme?

Două umbre unite sub un cer cu pistrui.

Vezi, refluxul de sare are chip de sirene.

Seara asta-i, iubite, cum ți-s ochii, căprui.

[Nikol MerBreM]

Ce contează dacă "e târziu, e devreme?" atâta vreme cât "două umbre unite" stau sub același cer :)? O poezie delicată, romantică, frumoasă!

(Oare e în regulă succesiunea de semne "?," după "e târziu"? Nu ştiu, întreb. Şi tot aşa, nu sunt convinsă că în prima strofă, verbul "a adânci" e acordat cu subiectul, posibil să nu fi înțeles eu bine, dar după mesaj, mi s-ar părea fie "se adânceşte/s-adânceşte", fie "adâncesc".)