Se stinge luna peste omenire
și, în noi, luminile se sting
cum lumânări de vise ard spre pomenire,
cum vis, speranţă, nu se mai disting...
se stinge luna peste întreg pământul
şi, în pământ, durerile se sting
când unii îşi încalcă jurământul,
când jurăminte ard şi te ating...
se stinge luna peste omenire
căci omenirea uită de a sa menire!
Se stinge felinarul străzii
şi, la fereastra ta, un felinar se stinge,
fulgi de argint se sting în negura zăpezii,
zăpezi de dor se sting în al lor sânge...
se stinge felinarul dintr-o poartă
şi totuşi poarta nu se închide,
rămâne agăţat de toartă
un cui ce încearcă a se sinucide...
se stinge felinarul străzii,
dar strada ştie vânătorul prăzii...
Se stinge prada înlăcrimată
şi, în tine, lacrima se stinge
de parcă n-ai ştiut vreodată,
de parcă încerci a te convinge...
se stinge prada ce-ai ucis
şi speri că va veni curând
să îţi şteargă lacrima din vis,
să îţi dea semnal că eşti la rând...
se stinge prada înlăcrimată
şi dorul ei de tine, cel de altădată!...
(22.11.2016)
Adaugă un comentariu
Cu cât citești, simți cum se stinge valoarea poeziei. Fiți mai rezumativă.
Stimate Domn Ion Lazăr da Coza,
Vă mulțumesc!
Lhana ROMA-NOVA
Stimată Doamnă Valeria Merca,
Vă mulțumesc!
Lhana ROMA-NOVA
Uzul, nu abuzul.
da Coza
Din păcate acest text suferă în primul rând din cauza prozodiei deficitare. Cele două versuri care apar pe parcurs scad din valoarea textului. Prea mult se repetă și se reia o idee. Supărător de mult s-a întrebuințat verbul „ se stinge”. Deși începutul pare promițător, textul își pierde din valoare și devine unul obișnuit, banal.
Primele două strofe bune, mi-au plăcut. Apoi... se stinge felinarul, felinarul se stinge, etc
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE