asemeni umbrei
mă retrag în mine pentru
a mi se ierta ceea ce am fost
o taină...
Adaugă un comentariu
ce liniște dantelată!
prețuire!
Conștiința finitului ne-ntunecă, iertarea însă zidește tainei punte către veșnicie...Încet mă plec!
Dincolo de orice, nu avem ce ierta - poetul e un înger!
da Coza
Din noi erupem în noi ne întoarcem, poate mai învățați de fiecare dată, diferiți cu siguranță...
Putem spunem puțin și totuși atât de mult prin spațiul care-l crează cuvântul acolo în lăuntrul nostru.
mihaela popa,
mulţumesc pentru popas şi aprecieri
iordachesu dragoş dan,
mă bucur că acest micropoem a stîrnit interesc
da, e ceva profund...
ada nemescu,
o partea sufletului a ajuns în firimitura esenţei de aici
mulţumesc
De excelenţă!
Mi-a plăcut!
Inspirat şi profund!
Stimă,
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE