poate sfinxu-mi cuvântă

[Rodica Lupu]

aici

noaptea e o invazie de licurici

luminând în întuneric imagini invizibile

ar trebui să nu mă tem

renunțând să mai iubesc

ochii ce strălucesc în noapte albastru

 

nu mi-aș ierta niciodată

când disting aura în păru-i despletit al lunii

să nu iau în seamă sfinxul așezat deasupra

împrăștiind visele și idealurile

ca pe monoloage

între bărbați și femei

 

dacă ai ști

cât mă sperie îndoiala ascunsă în umbra luminii

ai sparge liniștea cu câteva picături de ploaie

mi-ai înveli spatele cu-n pic de primăvară

sperând că singura-mi suferință

ar fi dacă m-aș pierde

între zi și noapte

 

învăț acum

să rostesc acele cuvinte

confundate cu adierile de vânt

biciuind în noapte gânduri

împletindu-le cu viața

care ne leagă suflet de suflet

clipă de clipă

ca și cum tot arealul s-ar rezuma la…acasă

 

știu când mă ții de mână

spunându-mi că universul se repetă în noi

vremea curge lacrimă printr-o mare tristețe

neajungând timp

să alunecăm înlăuntru

așezându-ne-n el cu adevărat

 

26 aprilie 2012

 

 

 

 

 

 

 

[Rodica Lupu]

Gina, Chris, mulțumesc de trecere și cuvinte! Gânduri bune pentru voi! Drag,

[Chris]

frumos. citit cu plăcere :))

[gina zaharia]

învăț acum

să rostesc acele cuvinte

confundate cu adierile de vânt

biciuind în noapte gânduri

şoapte în culori limpezi, unele capătă contur de mătase, altele torc lumina...

drag,

[Rodica Lupu]

Așa este, mesajul unui poem trebuie să fie vizibil, concentrat! Voi reveni pe text,  redându-i esența și starea pe care-am dorit s-o transmit! Mulțumesc de trecere și sugestie, domnule da Coza! Un gând bun!

[Ion Lazăr da Coza]

Mesajul e cam diluat.

da Coza