Pornind
din punctul zero
ne trasăm propriul grafic
forma lui depinde
îndeosebi de scara de valori
cu plusuri sau minusuri
dobândite
în funcție de variabile
găsim soluții
ce ating pe verticală
un maxim ori un minim
potențial
pe orizontală ne dorim
o menținere constantă
prin mulțimea reală
în zadar recurgem
la tot felul de artificii
nu vom ști niciodată
când ajungem la
punctul final
Adaugă un comentariu
Interesant, dar fără fior liric.
Multumesc , d-na Valeria Merca pentru semnul lasat, mi- a placut mult analiza matematica dar si literatura, am incercat sa le combin, sa vad ce rezulta!
Observ că și raportarea la științele fixe poate deveni poezie.
Am citit cu interes și plăcere.
Fără lirism.
da Coza
Eu sper ca punctul final să fie cât mai departe, ca să ne cunoaștem mai bine!
Va multumesc mult doamnelor; Mihaela Suciu si Sofia Sinca , pentru analiza, sugestii si aprecieri, voi tine cont de ceea ce mi-ati scris!
Un grafic matematic într-un prozo-poem, simbolizând mesajul realităţii, teoria limbajului poetic, în câmpul poeziei dar şi al prozei. De fapt drumul vieții sub formă de simboluri. Însă cam rece... Fără figuri de stil.
Am citit cu plăcere,
Sofi
Ecuația vieții văzută ca o sinusoidă. Interesantă reprezentare, am citit cu plăcere! Eu prefer geometria fractală.
Ca sugestie: pornim > pornind - îmi sună mai matematic :)
O scăpare: nu vom ști
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE