Nimb - fântâna zilei

[chindea maria elena]

NIMB  -  FÂNTÂNA  ZILEI

 

pipăi arsura care despică

hotărârea de-a păşi chiar şi despădurit

pe marginea năucă a zilei mă las înghiţit

pic cu pic de caldarâmul încins

ritualul gesturilor mărunte

limbi de şarpe înroşesc dual jumătatea mea părăsită

şi cea bătătorită de scrumiri şi eresuri

orbirea năpârleşte iluminări de-o clipă

mă caută în ziua lucrătoare

amintirea a ce-aş putea să scriu în templul exilat

al fiinţei visătoare

sunt în fântână nici sete pârjolită

nici apă care doare

cupa cea sacră am spart-o de incisivii lumii

amfora fragilă a inimii

rezonează acute lovită sub centură

doar pleoape-nfiorate prin scocuri cad din soare

şi distilează puţin câte puţin din privirea mea găsitoare!

 

prelinse din arsura zilei lucrătoare 

cad nimburi în fântână

în zi de sărbătoare

 

[Ion Lazăr da Coza]

În primul rând, îţi sugerez să renunţi la fandoseli "poetice"! Prin clădirea versurilor teribiliste, nu câştigi în genialitate! Dimpotrivă, îngreunezi mesajul, îl neantizezi! (Şi tu ai mesaj poetic!) De asemenea, prin crearea de "noi" cuvinte de-scrumiri, de ex. (la ce a trebuit să uneşti aceste două cuvinte n-o să înţeleg niciodată!), n-o să-i calci urma lui Nichita - într-adevăr, mare creator de limbaj poetic.

Titlul, fără o virgulă sau o linioară, nu are noimă!

Totuşi, cu plăcerea lecturii,

da Coza

[gina zaharia]

semn de plăcut popas printre metafore de sărbătoare!

gina

[Any Dragoianu]

multe metafore!

[Bonnie Mihali]

cred, Sofy, ca autoarea se refera la sunete acute si atunci este corect pluralul... dar mai bine s-o lasam pe ea sa ne explice...

 

doar pleoape-nfiorate prin scocuri cad din soare

şi distilează puţin câte puţin din privirea mea găsitoare!

[Sofia Sincă]

Originalitatea poemelor tale, Maria Elena constă în descrierea sofisticată, a fiecărei nuanţe de ordin sufletesc, printr-un puternic suflu liric.

Unei zi de sărbătoare îi atribui nimburi scaldate în fântâni dătătoare de viaţă, lumină şi inspiraţie, o zi eliberată de arsuri nefolositoare sau rătăciri, păcat. Aluneci împăcată de lumina răsăritului în ''templul exilat'', visătoare.

Am o remarcă: ''rezonează acute lovită sub centură'' - cred că trebuie ''acută''.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Extraordinare metafore!