cine sã mai deschidã ferestre pe lunã
când toatã lumea e ocupatã cu driblatul iernii
pânã şi oamenii de zãpadã devin luptãtori galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce pãşuni
se luptã sã înfloreascã precum trifoiul cu patru foi înainte de orice alt potop
iar eu mã chinui cu un amnar pe o iascã de suflet
sã aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi sã te ocupi tu cã ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul sã odihneascã un pic
între douã furtuni parcã din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
.....................................
nu ştiu dacã pasãrea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastrã
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori sã ardã doar ca sã pot visa eu
.....................................
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea
Adaugă un comentariu
minunat e gandul tau, Vasilisia
multumesc din suflet!
iti multumesc din suflet, Sofy!
La atâta întuneric, e nevoie de beculețele tale, Tudor. Minunat!
Jonglezi cu sentimente, cuvinte, trăiri. Şi o faci neasemuit de frumos. Chiar şi ghinionul indus de cifra 13 aduce aici căldură şi fiori lirici.
Admiraţie!
Sofy
multumesc din inima, Mihaela Roxana
multumesc din suflet, Mihaela
Ascute poezia, Tudor, că o faci minunat! Felicitări!
Ce titlu potrivit ai găsit! Inimă de sisif!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE