când mâinile noastre imploră
o fărâmă de timp
din aluatul căruia să ne creștem trupurile din beznă
din lăturile în care colcăie șobolanii și viermii laolaltă
când mizeria și crima se vor abate asupra noastră
precum corbii pe un cer tomnatic întins ca un pled ros peste stârvuri
ne vom învârti pe loc ca ochiul unei bufnițe în căutarea prăzii
ca un animal nocturn în jurul victimei neputincioase
de fapt noi suntem vânatul etern
demonii au ieșit în cete
deghizați în cupidoni ne vânează inimile
eternul amurg cleios picură în ceașca din care am băut cândva sângele fraților
un Egipt lacustru de sânge se întinde în zare
podurile putrezesc sub pașii idolilor în care ne-am pus speranța
cineva soarbe din noi ultima secundă
căutăm să fim speciali
dar
piramidele se năruie împreună cu tot ce-am construit sub soare
și tot ce mai avem în comun e un mormânt
Adaugă un comentariu
va multumesc mult!
Nişte imagini de groază :))) dar mi-a plăcut cum le-ai scris, mai ales concluzia de la sfârşit :))
Brrr! Înspăimântător de dur... Mai rău nu cred că se poate.
Însă asta definitivează stilul tău, cutremurul imaginaţiei transmis cititorului.
Apreciez personalitatea stilului!
Sofy
Catastrofic, apocaliptic... Și atât!
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE