melopee
te iubesc împerfecțiunea mea
incolor și tăios ca o sabie de apă
tu mă transformi dintr-un dumnezeu singuratic
în om
uneori chiar în vierme înfometat
mă așez sub cer
în pântecele femeilor
ca și cum aș fi fost un cântec
cât despre faptul de a fi murit cândva
sub pleoapele tale de iarbă
nici măcar nu vrei să-ți aduci aminte
te iubesc imperfecțiunea mea...
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Iulie 17, 2019 la 11:26pm
-
Pastă poetică bogată.
da Coza
-
Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Iulie 16, 2019 la 2:50am
-
Excelent!
-
Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Iulie 15, 2019 la 7:48pm
-
O lacrimă perfectă!
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Iulie 15, 2019 la 9:59am
-
Din moment ce perfecțiune nu există, e sublim să ne iubim imperfecțiunea...
Poemul structurează dragostea pentru viața poetului, așa cum este, foarte interesant metaforizată, cu bucuriile şi declinul său, cu talent şi sarcasm.
Un cântec melancolic despre viață.
Am citit cu plăcere,Sofi
-
Comentariu publicat de Agafia Drăgan pe Iulie 15, 2019 la 9:57am
-
O poezie bună! La o primă citire m-am împiedicat de un vers.Am citit și recitit după un timp...și tot acel vers pare a rupe mesajul. L-am exmatriculat și...Like
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE