Mai bătrână

[Nikol MerBreM]

De când ţi-a ferecat îmbrăţişarea
În piatra fără de ecou
Nu-mi mai e frică de tăcerea cea mare
Până să te atingă
Moartea era un înger orfan
Crescut strâmb
Plătit cu ziua să facă joburi murdare
Aud că l-ai învăţat blândeţea
Le spune oamenilor că nu e decât o trecere
Spre planeta unde plutesc serafimi
Nu te-ai schimbat
Te iubeau toţi
Numai tu puteai să te împrieteneşti cu moartea
Şi să mă faci să înţeleg
Doar copilul nătâng din mine
Mai are nevoie să înveţe din nou să meargă
De-o mână îl ţine Dumnezeu
Tu de cealaltă
Precum pruncii speriaţi de propriul trup
Înăbuş râsete în haine cernite
Tăinuiesc lacrimi în masca atotînţelegerii
Şi te rog prosteşte să mă ierţi
Pentru sângele roşu ce-mi clocoteşte încă-n vene
Ca un Zorba grecu-ndrăgostit de viaţă
Frământând sub tălpi
Ţărmul unei iubiri în furtună
Ştiu că tu m-ai iertat pentru toate
Şi că azi ai îndulcit heruvimii să-mi cânte
Însă eu de ziua mea fără tine
Sunt doar mai bătrână
Mamă!

[Ana Ardeleanu]

La mulţi ani fericiţi! Un poem de suflet!

[Valeria Merca]

Ce falnic  piedestal ai pregătit pentru draga ta mamă, tocmai azi, Nikol! M-ai cucerit, copil frumos! 

Şi te rog prosteşte să mă ierţi
Pentru sângele roşu ce-mi clocoteşte încă-n vene
Ca un Zorba grecul îndrăgostit de viaţă - minunat... doar că eu aș fi spus zorba grecu, eventual cu apostrof. Și mai e ceva: Tăinuiesc lacrimi în masca atot-înţelegerii - n-am văzut nicăieri formularea asta, poate cele două cuvinte împreună, ca în cazul atotcuprinzător, de exemplu.

am citit cu interes și drag

[Ada Nemescu]

nu pot alege, doar culege ... e frumos tot!

La mulţi ani! sănătoasă, cu bucurii, mii...

[Tudor Cicu]

...Ca un Zorba grecul îndrăgostit de viaţă
Frământând sub tălpi
Ţărmul unei iubiri în furtună
Ştiu că tu m-ai iertat pentru toate
Şi că azi ai îndulcit îngerii să-mi cânte
Însă eu de ziua mea fără tine
Sunt doar mai bătrână
Mamă!)” ... Frumos final și emoționant (și de ziua ta Nikol!: LA MULȚI ANI!)