eu căram în palme două scoici albastre
tu le sculptai cochiliile din solzi de opal
și-mi spuneai că-mi stă bine cu rochia de astăzi
dar să-i pun vise la piept
coborâsem dintr-un calendar cu roți de cenușă
apoi i-am dat drumul
să fumege în strâmtorile ocnașilor
mi-au rămas brățările de (k)carate bolduite
pe ele va urca zumzetul
la masa curajului
trimiți luna să-mi mângâie chipul
mă inventezi serafic
șoaptele tale clocotesc grațioase într-un răzor de lumină
în pădurea de legi purpurii
copacul cu scoici meditează
mi-e dator cu o fortăreață cu o pânză de păianjen cu ceva
încredințate la gala scânteilor
insist să se trezească din beția de-acum un secol
ascultă femeie stai o clipă în locul meu și ia aminte
ți-am trimis șapte soli și tot n-ai înțeles
că pe aici fac pace mările care-ți cunosc dansul
nu dorm când știu că pârjolești
ramurile răscolite în zborul tuturor dinastiilor
prin care ai trecut cu arcul
mă înrobești ori ce faci
cu scoicile alea albastre
dar spune femeie vor străluci instantaneu
pe fiecare inimă?
Adaugă un comentariu
Visul, dirijorul muzelor de toamnă, Iris:)
Mulțumesc!
mulțumesc, Augusta! se oglindea luna în marea înțeleaptă:)
drag,
Nu ştiu ce aş mai putea adăuga şi eu, poate doar da, la mine pe inimă au strălucit! :))
Da, Sofy, ochii minții au vedere spre cer. De acolo se destramă necuvintele și se așază pe drumul poștalioanelor ce vor fi trecut în grabă...
Mulțumesc, draga mea, mulțumesc!
Poveste serafică visată doar cu ochii minţii. Înglobează în ea fragilitatea sentimentului de iubire, magia simfoniei sferelor doar de ea ştiute... Le pune pe palmă pentru a gusta şi noi o fărâmă.
Am apreciat în mod deosebit, ca întotdeauna!
Sofy
le prind pe la fereastră, tot trag cu ochiul spre toamna mea, Ioan:)
mulțumesc,
Da Coza, de la scoicile albastre mi se trage, că țărmul e saharian-intens:)
Mul-țu-mesc!!!
Încerc să cioplesc din masa banalității, Rodica, îi dau o formă, apoi o trec prin inimă... e așa de crud timpul dar tot mai răpesc câte un instantaneu:) Mă bucur că-l fotografiezi cu precizie, draga mea!
Nu, Angy, sunt femeia care simte pietre sub tălpi...
Mulțumesc, suflet drag!
Sedus de firul poveștii, am răspuns instantaneu: da, vor străluci.
Magicianooo!
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE