Iubita mea

[Nicolae Sărătean]

Din soare şi din cer senin,
Îţi împletesc o poezie,
Colier, din cel mai lucitor rubin,
Să-ţi fie-n suflet, întreaga veşnicie.

Iubito, eşti darul meu ceresc,
In inimă te port şi-n gând,
Când îţi spun sincer: Te iubesc!
Rouă din ochi, îmi cade şiroind.

Şi ca un dar, ţi-aduc tribut:
Viaţa mea! Ţi-o las în palmă
Şi nu ştiu de-i puţin sau mult
Că-mi eşti iubită, soaţă, mamă.

Dorinţa mea, cea mai fierbinte,
A fost, să fii pe veci mireasa mea.
Şi chiar de n-am fost prea cuminte,
Prin tine, Divinul îmi arătase, calea.

Privesc un loc pe cer, unde-aş putea,
Să-ţi fiu, să-mi fi,  la bine şi la greu,
Să mă renasc cândva, o mică stea,
Eu astru şi  tu, galaxia mea mereu.

[Nicolae Sărătean]

 Mulţumesc domnule Ionel Mony Constantin! Deosebit de valoroase sugestiile şi atenţionările dumneavoastă!   Aveţi perfectă dreptate cu ,, eu astru şi tu soare  " cât despre ,, că-mi eşti iubita, soaţă ,mamă" aici am vrut doar să subliniez   calitatea femeii de a fi pentru sotul ei ,,totul" !   Intr-o relaţie armonioasă, sotul devine  în acelaşi timp un copil  pentru soţia sa. Nu credeţi? 

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc frumos Ion Lazăr da Coza ! Cu  consideraţie !

[Ion Lazăr da Coza]

Esența poeziei e metafora, comparația, epitetul.

da Coza

[Ionel Mony Constantin]

Eu astru şi tu soare, să-mi fi mereu

O mică inadvertenţă, soarele este şi el un astru adică tot o stea.

Aveţi mare dreptate in coment, in destule locuri poezia dvs tebuie privită cu un ochi critic chiar foarte, foarte, indulgent. Iată  doar un exemplu:

Că-mi eşti iubită, soaţă, mamă.

Mă intreb cum poate să reuşească iubita sa  va fie concomitent şi soaţă şi mamă. A mai fost unu, odinioară, Oedip, da' a sfârşit-o  foarte rău. Doamne fereşte...

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Sofy! am corectat,, ce sa spun ;sunt mai mult decât fericit cu un critic atât de indulgent :)

[Sofia Sincă]

Aprinsă, înflăcărată poezie de dragoste, odă de fapt adusă femeii. Totul merge foarte bine, până la versul, ''Dumnezeu mi-a dăruit prin tine, nemurirea,'' care e mai lung decât restul versurilor şi nici rima nu este valabilă: ''mea'' nu rimează cu ''nemurirea''. La fel şi ultimul vers nu dă bine cu restul.

Oricum nu e greu s-o aduci în forma corectă.

Aceeaşi prietenie, Sofy!