Și lumea-ntreagă nu mă vrea
eu însă o iubesc de-al dracu
o fi având plăceri și ea
cu răni de-mi peticește sacul
Eu însă o iubesc de-al dracu
când de la mare pân-la mic
bogat rămâne doar săracul
să fii român totuși e-un risc
Când lumea-ntreagă nu te vrea
îndrăgostit să fii de ea
Costel Zăgan, CEZEISME II
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE