Dacă ar fi să-i țes ceva iernii,
i-aș face o cămașă subțire cât să i se zărească sufletul,
apoi s-o trimit în orașul cu portocale
și copii îmbujorați,
până la capătul digului pe care a mers mireasă
și înapoi,
dincolo de paradis și dincoace de bariera cu mesteceni
înșirați ca niște frați de sânge
în memoria unei mame surogat.
Când va veni vremea,
îi voi da de știre dacă toate acoperișurile
scot căldura la licitație,
cât mi-ar trebui s-o feresc de iubire
și cât ar costa o cămașă identică,
dar convinsă că-și poate conserva
ideile imaculate?!
Adaugă un comentariu
I-am făcut cămașă nouă, Valeria! Din câteva versuri.
Drag!
O foarte reușită personificare a iernii! Fermecător!
Admirație, Gina!
Mulțumesc, Ovidiu!
Sofi, am sperat că-i va fi frig în cămașa de gheață, dar se pare că era la modă. Toate stările se adăposteau sub pojghița speranțelor. Mulțumesc, draga mea!
frumos
Poezie cu iz de poveste, trăire ramificată printre metafore fanteziste, dar care fiecare au rolul lor edificator. S-a prelucrat iarna și s-a pedepsit cu gingășie, considerând-o gândul, voința, speranța.
Emotivitate și sensibilitate.
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE