În dimineața rece,
Lângă o cafea cu caimac,
Ceva, cred, se petrece,
Însă nu simt, căci sunt buimac.
Îmi aprind o țigară
Și trag un fum precipitat.
Oare am dat-o-n bară
Sau sunt un păcălici ratat?
Răspunsuri, scrum, întrebări
Încurcate-n scrumieră
Așteaptă doar aprobări
În misterul din cameră.
Abandonez țigara
Și cana goală de cafea,
Rup gândul ce-n gargara
Matinală doar se cârpea.
Îmi limpezesc obrazul
Și-n șoapta de la robinet,
Decid că ar fi cazul
Să zăbovesc puțin pe... net.
Alte dileme, ceață,
Praf se-ntind pe ecranul plat
Și eu, ca o paiață,
Mă ascund, sub plapumă, lat.
Adaugă un comentariu
Îmi place că ești perseverentă, Dorina. :))))
Spun și eu: scrie doar proză!
Să fie vremea de vină? Noi așteptăm primăvara, nu-i așa? :)
Am citit cu interes.
Te rooooooooooooooooooooog, scrie numai proză - acolo te pricepi!
da Coza
Oare am dat-o în bară... Tu ce zici?
Dacă au plecat berzele în sud e cazul să mai hibernăm! :)
Drag! de dorința ta de-a ieși la scenă... Am zăbovit asupra gândului tău ghiduș, iar zâmbetul să nu ți-l spele nici cel mai rece duș.
Plat, decolorat, banal, incorect prozodic.
Am trecut pe aici.
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE