Hai, mai cere-i toamnei...

Hai, mai cere-i toamnei...

Hai, mai cere-i toamnei caii din șopron

De la iesle-acum, fă-i și-n cer să zboare

Să-i înham la troică - și-un acordeon

Să ridice-n drum, mare tulburare.

Și plecarea noastră de va fi un vis

Să trezească-n codru nopțile cu știme,

Ori alai de îngeri - unde ne-o fi scris

Unde nici nu-i capăt, nici îl știe nime.

Știu că ești bolnavă după frunza mov

Și mesteceni goi, unduind în zare

Acum când e toamnă, bate în istov

Clopotul ei stins, dintr-o fulgerare.

Tu auzi în lună greierii torcând

Acest cântec trist, greu ca o povară

În timp ce spre tine, sănii când și când

Eu prin viscol trag, grațios la sfoară.

Vizualizări: 79

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Octombrie 31, 2019 la 3:36pm: Vasilisia Lazăr: ce simplu și frumos ați rostit! Mulțumesc.

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Octombrie 31, 2019 la 2:05am: Mare tulburare mi-ați provocat cu acest cântec trist. Absolut superb! Mă bucur să vă reîntâlnesc!

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Octombrie 30, 2019 la 9:22am: Ion Lazăr da Coza: un gând frumos ... și de atins! Și se face, se mai face, că-l aud mereu venind/cu armonica-i grozavă și-al său vers ca un colind. (Casa natală, dincolo de care era doar nemărginirea stepei dobrogene, cu al ei lan de grâu în care ațipeam după-amiezele și visam precum Șperlă Voinicul din povestea auzită la gura sobei, nu are cum să nu fi format un romantic)

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Octombrie 30, 2019 la 3:05am: Ecouri eseniene prin mirifice stepe dobrogene.

da Coza

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Octombrie 29, 2019 la 9:49pm: Tudore, să fie toamna lungă, să ne bucurăm de roade! Ce bine că eşti! Sincer mă bucur de prezența ta!

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Octombrie 29, 2019 la 7:34pm: Valeria: mă bucur să te aud și să te regăsesc în acest vers al lui Nichita. Așa e: dacă!... Timpul? Îi simt bătaia aripii în aer, ori îmi pare că trece toamna.

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Octombrie 29, 2019 la 7:30pm: Mihaela: Voi trage după mine cerul acesta viscolit... ca în urmă, tare mă rog, să mai rămână (o da!), toamna.

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Octombrie 29, 2019 la 6:44pm: Vibrândă chemare! Expresivitate, lirism.

Am citit cu mare drag!

Avea dreptate Nichita Stănescu spunând: „ Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Octombrie 29, 2019 la 1:46pm: Frumos mai spui, Tudore! Mai c-aș cere, dar cam devreme te vezi în viscol. Cred că e doar un motiv, ca să ne tragi grațios pe sfoară și să ne ploconim noi... să se lungească toamna. :))

Comentariu publicat de Tudor Cicu pe Octombrie 29, 2019 la 12:11pm: Sofia Sincă: Multe salutări din Crângul Buzăului! Vă simt mereu sufletul, curgând între cuvintele de la comentarii. Cu drag!