Este pustie moara

E frig, și cuiul din țâțână
se zbate ca aripa frântă;
Zăludul vânt, sub țigla mută,
trece ca zerul prin zăgârnă*.

Pustie este moara toată,

zăpezile se-aștern pe bârsă**,
iar crucea de pe culmea ninsă
înalță-n cer a iernii poartă.

Lumina pâlpâie și moare
în candela cu iz de nucă,
și-o oaie rătăcită urcă
Golgota stelei călătoare.

zăgârnă* - săculeț de pânză folosit la stână pentru a strecura brânza
bârsă** - bucată de fier sau de lemn care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul plugului

Vizualizări: 111

Îmi place

Membri cărora le place: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Februarie 17, 2019 la 9:20pm: nostalgic, natural, firesc; și timpul care macină...

Comentariu publicat de Gabriel Cristea pe Februarie 17, 2019 la 8:52am: Mulțumesc, d-nă Vasilisa Lazăr da Coza!

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Februarie 17, 2019 la 3:24am: Frumos, frumos!

Sofia, îți spun sigur că la noi, în România, în unele zone, încă se mai ară cu plugul acela de care zice poetul.

Comentariu publicat de Gabriel Cristea pe Februarie 12, 2019 la 10:25am: Mulțumesc, d-nă Rădița Râpeanu, pentru gândurile frumoase!

Comentariu publicat de Gabriel Cristea pe Februarie 12, 2019 la 10:18am: Fără îndoială, d-le Ion Lazăr da Coza! :) Mulțămesc!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 11, 2019 la 1:58am: Fără îndoială, brânza încă se stoarce în zăgârnă (la noi, greșit, se zice zăgâlnă), iar plugul tras de un cal încă se folosește în micile grădini și livezi, și-apoi, plugul, fie că e tras de cal sau de tractor condus de GPS, are și va avea aceleași piese. Deci, e o diferență între vetust și ancestral.

Pastelul, în vers alb, mi-a plăcut.

da Coza

Comentariu publicat de Gabriel Cristea pe Februarie 9, 2019 la 5:40pm: Mulțumesc morarului Ştefan Nucă, care este cel mai erudit în poezia pământului. D-nă Merca, aveți dreptate, vă mulțumesc! Mulțumesc, d-nă Sincă, apusul înseamnă rădăcină! Mulțumesc doamnelor Rădița Râpeanu și Ana Cîmpeanu!

Comentariu publicat de Rădița Răpeanu pe Februarie 8, 2019 la 11:13pm: Îmi place maxim pastelul și atmosfera creată! Încă îmi sunt vii cuvintele din poveștile părinților mei! O limbă uitată este o limbă moartă. Dacă ne cinstim strămoșii să ni-i cinstim cum se cuvine cu tot alaiul de tradiții și de trudă! Rădița, respect

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 8, 2019 la 9:28am: Un pastel ce zugrăvește vremuri de mult apuse. Nu știu dacă se mai face brânză la stână, probabil că da, însă pluguri de acelea conduse de om nu mai sunt precis... Cel puțin așa îmi place să cred că nu se mai face agricultură ca acum 100 de ani, în țară. S-au inventat tractoarele, între timp. Din punctul meu de vedere este bine să ieșim puțin din această sferă, măcar în literatură... Ea este cea ce dă avânt sau nu. De ce să nu lăsăm în urmă ce a fost în urmă: obișnuințe, cuvinte, expresii vetuste.

În fine. Pastelul este interesant.

Sofi

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 8, 2019 la 7:11am: Nostalgie și lirism înt-un frumos pastel.

:) Eu și ritmul sugerez:

Pustie este moara toată în s2,v1.

Am citit cu admirație.