O sete nebună îmi este de viaţă,
o ploaie de griji mă sugrumă,
sălbatic mă poartă prin ceaţă
nimicul ce zilnic mă-ndrumă.
Potecile sunt în iarbă ascunse
cu paşii rămaşi în praful murdar,
iar palmele-n riduri pătrunse
îşi caută clipa pe-un zid funerar.
Se simte aievea mirosul de tine
când plouă pe-un soclu de flori,
pândesc încordaţi fiorii în mine
să plece uitarea cu totul în zori.
O sete bolnavă îşi caută rost
în arşiţa soaptei pe buze uitată,
eu trec rătăcit pe unde n-am fost
de teamă că vii mereu altădată.
Adaugă un comentariu
O sete bolnavă îşi caută rost
în arşiţa soaptei pe buze uitată,
eu trec rătăcit pe unde n-am fost
de teamă că vii mereu altădată. Frumos!
Mi-a plăcut! :)
Alexandru iti multumesc de popas!
Cu pretuire!
Semn de popas.
Domnule da Coza va multumesc pentru popas si lectura!
Cu pretuire!
Multumesc Sofy pentru lectura si apreciere!
Cu mare drag!
Eu, dimpotrivă, găsesc ruperi de ritm. Unele versuri au cezură, altele nu. Scor: 1-1. Așteptăm și alte păreri.
Chintesența poeziei stă în ultimul vers. Frumos!
da Coza
Trăirea pe muchie de cuțit face ca libertatea să devină de prisos. A fugi de zgura gri ce se întinde, cu sete de viață.
Versurile corecte și muzicale impresionează.
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE