Dărnicie

[Ion Lazăr da Coza]

 

Era bețivă că era săracă

sau viceversa

nu stabilim noi

aici

cum nu stabilim nici dacă

frunzele se-ngălbenesc

la venirea toamnei ori

toamna vine de dragul

frunzelor galbene…

dacă o alimentai cu combustibil

de la nouă grade-n sus

muncea

cât un bărbat

nefumător și nici

ursu’ nu dădea peste

tine că turuia

ca moara lu’ Condrea

ținută-n proptele de arin

acum venea

de la Ion Burlică

mutase în beci singură

singurică

trei căruțe de sfeclă

pentru vaci

în drum spre casă

cumpărase două pâini

da’ parcă nici rezervorul

nu-i era plin ochi

așa că și-l umpluse

pân-ajunse-n șanț

ar fi dormit acolo

dacă pufoaica rămasă de la

răposatu’

cu pantaloni cu tot

n-ar fi supt

ca un pampers imens

toată zloata

începutului de decembrie

văzând-o coțopănindu-se

învâțătoarea-i dădu o manichiură de ajutor

aducând-o pe asfalt

– Uitași pâinile, tanti Marița!

proțăpindu-se bine

în cizmele bărbătești

privind spre orizont

ridică magistral mâna

și declamă

mai ceva ca Maia Morgensten

– Llllllasă-le la săraci!

                   

                                      din ciclul: La Ghizunie    

[Ion Lazăr da Coza]

Mihaela... :(

[Ion Lazăr da Coza]

Înseamnă că am dreptate, Augusta. Sau nu. Nu stabilim noi acum...

[Ion Lazăr da Coza]

Gabi, puțină moderație, te rog.

[Ion Lazăr da Coza]

Ada, e posibil să schimb titlul. Generoasa, oare merge?

[gina zaharia]

ai combustibil suficient să ne inviți la spectacolul cu gust amărui

ador personajele tale:)

de scrierea ta nu mai zic:)

[Sofia Sincă]

Uff!!

Nu ştiu ce să fac... M-ai pus şi de această dată în dilemă... Să plâng pe năpăstuita sorţii sau să admir scrierea?! Mai bine plâng cu un ochi şi cu celălalt râd.

Un alt aspect al satului, din păcate foarte real (cred), dar care prin alcătuire întreţine un foc perpetuu al nedreptăţii, o durere prelungă pusă pe formă umoristică, tulburător imaginativă.

De admirat... cu toată fiinţa mea!

Sofy

[alexia zidareanu]

Palmares bogat în ale descrierilor din viața satului, însă acum realizez că trebuie să mă întorc la primele file ale lui Ghizunie. alexia zidăreanu

[Chris]

Ce tare! :))

cum nu stabilim nici dacă

frunzele se-ngălbenesc

la venirea toamnei ori

toamna vine de dragul

frunzelor galbene…

frumos! :))

[Gabriela Grădinariu]

Dincolo de replica finală care pune vârf la căpiţă, portretul personajului este genial rostuit. Toată admiraţia!