Mă gândeam că iarna
dacă o vor paşte
caii de jăratec
sau un foc abstract
şi cenuşa lumii
gura o să caşte
pe dezghețul nostru
într-un ultim act,
somnul din colibe
s-ar muta pe sănii
trase de iluzii
spre un loc mai cald
şi în loc de ghețuri
aş topi vedenii
saturat de sete
-n ochii ei să scald
friguri diferite
ce păreau asemeni
masca mea de iarnă
fața ta de ger
şi prezentul gheții
ce-a dorit să-mi semeni
orizontul iernii
substitut la cer.
Adaugă un comentariu
Minunat. O poezie scrisă în vers alb, bogată în figuri de stil, frumos construite.
Cu plăcerea lecturii.
Sprințar!
Mă bucură revenirea ta, Crinule!
Interesant și frumos. Versul are ritm, iar rima abia ghicită, pe ici pe colo, dă farmec acestui ieri, dorită a fi altfel.
E ca un dans sprințar.
Am citit cu deosebită plăcere.
Sofi
frumos, am intalnit imagini interesante
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE