Concluzie

[Vezi blog]

Tablou pictat de-o clipă irosită
în lacrimi prins să poată fi văzut,
stă azi sub pleoapa mea neliniştită
să fie-atins de-al gestului sărut.

Privit de călători prin amintire,
înfăşurat în urmbrele târzii,

se-aştern pe gene şoapte de iubire
sosite-n plânsul altor galaxii.

Tablou pictat în gândurile mele,
lăsat cândva pe-al ploapei şevalet
redă trăiri din clipele rebele,
într-un peisaj abstract şi desuet.

Acolo unde viaţa este tristă
culorile s-au scurs spre veşnicie,
când vise mor şi anii nu există
tabloul este tot ce-a fost să fie.

[Sofia Sincă]

Imagini văzute prin prizma tristeţii, trăire formalistă care face ca iubirea să devină de prisos.

urmbrele- umbrele

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

tabloul este tot ce-a fost să fie.  Tot e ceva...

da Coza

[gina zaharia]

Concluzie: scrii minunat!

[Vasilisia Lazăr]

pleoape-i - pleoapei

Eu am intervenit doar la prozodie.

[Chris]

Trist dar adevărat, din toate nu rămâne decât amintirea al cărei tablou îl putem picta, de ce nu, în versuri! :))

[Vasilisia Lazăr]

Forte frumoasă! Tristă, tristă, tristă. Îți sângerează sufletul citind-o.

Totuși, există niște probleme de ritm la următoarele versuri:

sosite din suspinul altor galaxii./ sosite-n plânsul altor galaxii.

Acolo unde viaţa uneori e tristă/ Acolo unde viaţa este tristă
când visele dispar şi anii nu există/ când vise mor şi anii nu există
tabloul e dovada la tot ce-a fost să fie./ tabloul este tot ce-a fost să fie.