colanți

[nicolae vaduva]

 

în arbil,

prin kurdistan,

cu lola

și cu suzi,

mestecând frunze de cola,

o, tanți,

jur,

că am văzut femei

ce luminate sfânt,

ca girandola,

aruncau în jurul lor scântei

de parcă predica savonarola...

ei, tanți,

suzi și lola , sublime,

aruncau și ele-n jur lumine

și susurând își înnodau

de coapse aurori divine...

prin kurdistanul unde au

toți pelerinii pelerine,

pe lola și pe suzi, tanți,

din zvâcuri

se-aprindeau colanții.

[Adina Speranta]

Interesant și jucăuș, distractiv, alert  :) 

Am ceva cu lumine... :) 

Cu drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Dar feregeaua?

da Coza

[Valeria Merca]

Colanții au un rol și un scop bine determinate în poezie. :)

O reușită.

[Mihaela Suciu]

Ole! Colanții dau bine! Rup gura târgului. Mă duc să-mi iau și eu. Mai greu e cu sponsorul pentru Arbil, Kurdistan. :) 

[TACITUL]

     Originalitatea scrierilor dumneavoastră iese în evidenţă, din ce în ce mai mult. Nu e rău deloc!

Subliniez necesitatea revenirii la două versuri: /şi susurând îşi înodau//...unde au/ toţi pelerini pelerine/ (nicolae vaduva - colanţi) - corect: înnodau, (toţi) pelerinii;

     J' Arrive! 

[Sofia Sincă]

Din nou stârnești, în primul rând, zâmbete. Apoi privind problema mai profund găsim ironia segmentului de timp contemporan cu blufurile lui. Colanții, acest subtil veșmânt, e purtat în toate ocaziile și sub toate formele: de la izmenuțe ale femeilor de la sat pentru a le ține de cald, la veșmântul rafinat de pe scenă sau pentru a scoate în evidență frumusețea corpului feminin. Însă atunci când se face abuz de el, devine ca în poemul tău - mijlocul de a atrage atenția bărbaților cu ochi înfocați.

Dar, să mergi la teatru în colanții cu care stai în bucătărie... e prea de tot. Poemul tău nu ajunge să critice aceste gusturi deplasate.

Un poem reușit ca și formă și conținut. De fapt ca de obicei.

Sofi

[Mihaela Suciu]

La o șuetă cu Tanța!
Ce bucurie! N-au tăiat doctorii tot sufletul sau poate s-a regenerat. :))

Multumesc!
typo: înnodau