Cedrii Libanului

[Nikol MerBreM]

Îţi aminteşti? Alergam.
Îmi cântau ochii,
lăsam aerul să mă dezmierde,
mă furase dezmăţul babei Dochii,
pădurea aceea cu blajini păzitori de verde.
M-ai oprit şi straniu
mi-ai privit vorbele
cum se-ntorc în izvoare.
Una din nopţile tale polare
sta să-mi îngheţe, pe neaşteptate,
în sânge, verile toate,
când ai şoptit:
„Pe tine, Dumnezeu
te-a lăsat curcubeu!”
Ferecasem clipa şi-am întrebat:
„Pe tine, Dumnezeu, ce te-a lăsat?”
„Curcubătă”, mi-ai răspuns,
şi-atunci am râs fermecată,
de bună voie şi nesilită de nimeni,
încă o dată,
am îmbrăţişat cedrii Libanului.

[Nikol MerBreM]

Dragă Laura, m-ai copleşit :)! Faptul că undeva, într-un alt colţ de ţară, cineva îmi aşteaptă bucuroasă gândurile şi se regăseşte în părticele din ele, mă face să mă bucur ca un copil şi să cred că zbaterile mele, în cele din urmă, contează :). Mulţumesc!

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc pentru sugestie, doamna Sofi! Da, aşa e cu mai toate poveştile mele, dulci-amărui, în speranţă :)!

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Doamna Valeria, vă mulţumesc pentru... îmbrăţişare :)! Mă bucur că cedrii Libanului v-au spus câte ceva. Există multe legende despre ei, unele spun că ar fi cel mai vechi copac şi-l numesc copacul lui Dumnezeu, altele spun că din el s-a făcut Arca lui Noe şi crucea. Se spune şi că ar poseda o putere vegetală secretă care le asigură nemurirea şi o inteligenţă naturală care îi face să fie suficient de elastici încât să reziste la povara zăpezii, la intemperiile anotimpurilor :), rămânând, în cele din urmă, drepţi. Până şi mirosul de cedru te face să respiri şi să gândeşti mai limpede şi... miresele vin tot din Liban :). Vă las aici o melodie binecunoscută care se cântă la  taina cununiei:

https://www.youtube.com/watch?v=zUpvAm69fRI

Cu drag,

Nikol

[Nikol MerBreM]

Doamna Vasilisia, mă bucur că am reuşit să vă transmit starea de bine care a generat, de altfel, poezia! Vă mulţumesc şi pentru sugestie! Am mai pus nişte virgule (nu ştiu dacă pe toate :)) şi am mai tăiat din majuscule;  chiar de tot nu aş vrea, întrucât prefer să păstrez punctuaţia. 

Legat de "frumoasa pereche" :), vă spun un secret (n-are să-l ştie nimeni, nu? :)). Într-un moment în care  mă bucuram precum un copil de lucruri mărunte, muza acestei poezii, mă rog, "muzul", lovit, subit şi nesperat, de un moment poetic :)), mi-a spus că pe mine m-a făcut Dumnezeu curcubeu. Aşa că am plusat şi am întrebat ce l-a făcut pe el. Răspunsul m-a dezumflat poetic vorbind, dar am realizat că pentru un curcubeu nici că este pereche mai potrivită decât o curcubătă :))...

Cu drag,

Nikol

[Ana C. Ronescu]

Doar emoția regăsirii  departajează nuanțele. Versuri sensibile, cu care am rezonat.

„Mă furase dezmăţul babei Dochii,
Pădurea aceea cu blajini păzitori de verde.
M-ai oprit şi straniu
Mi-ai privit vorbele
Cum se-ntorc în izvoare”.

Tare frumos! 

[Ion Lazăr da Coza]

Pune-l pe Dumnezeu între virgule.

Și eu recomand majusculă doar la început de fraze.

Cedrii biblici ai Libanului, din final, au creat mister și fior.

da Coza

[Laura H.]

Frumoase poezii mai scrii tu, Nikol, în fiecare poezie pe care ți-o citesc găsesc ceva care se mulează preferințelor și asteptărilor mele. Cu mare drag îți citesc poeziile, te felicit pentru imaginație, expresivitate, sensibilitate și-ți aștept cu drag creațiile următoare!

[Sofia Sincă]

 Ai creat atmosferă îmbrăcată cu vis şi poveste dulce-amăruie, în speranță.

De acord cu cele spuse de Lisia: să-i dai un aspect grafic mai modern, mai actual poemului.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Îmbrățișez, la rându-mi, optimismul, doza de umor și lirismul picurat, cu măsură,  în creația ta, Nikol! Am în vedere și semnificația biblică a cedrului:)

Am citit cu drag

[Vasilisia Lazăr]

Un curcubeu și un dovleac, frumoasă pereche! :)

O poezie de dragoste care mi-a creat o stare de bine. 

Oare nu ar fi fost mai indicat să se renunțe la inițiala majusculă din fiecare vers? Sau pusă doar la început de propoziție sau frază. Și ar mai trebui niște virgule.