Carusel

un salon cu gratii la ferestre

cu rânjete în tencuiala veche

unde mirosul umed al cărămizii

a pus stăpânire peste tot

aici nu se zâmbește

aici se moare

aici se plânge

aici fiecare clipă poate fi ultima

pe fețele brăzdate de ridurile durerii

boala a șters orice lumină

albul murdar a învins

aici nu se zâmbește

pe coridoare se furișează siluete fragile

tencuiala nisipoasă păstrează atingerea lor

o inimă

o întrebare sau un nume

coridoare lungi

întunecoase

tăcute

aici se moare

trupurile așteaptă sfârșitul

în paturi ruginite

lacrimi de tristețe

de neputință sau resemnare

se pierd în perna subțire

aici se plânge

paznicii acestui ultim loc

se mișcă tăcuți

smulg câte o oră bolnavă

din caruselul timpului

pentru un chip de pământ

sau poate încă o zi

încă o zi

aici fiecare clipă poate fi ultima

de ce plângi?

spuse îngerul zâmbind

Adina V.

24. 01. 2018

Vizualizări: 235

Îmi place

Membri cărora le place: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Adina Speranta pe Februarie 1, 2018 la 11:15am: Îmbrățișări, Vasilisia, draga mea!

Posibil să schimb ceva la final, inițial scrisesem: el așteaptă...probail voi reveni la acest final. Să aleagă fiecare cine așteaptă :))

Cu mare drag!

Te pup, Camelia! Mulțumesc pentru popas :)

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr pe Februarie 1, 2018 la 12:41am: Copleșitor! Deprimant chiar! Ai redat foarte bine atmosfera, Adina. E spital, dar pare că în acest spital nimeni nu are speranța vindecării.
Spun și eu: puțin mister aducea un mare plus poeziei.

Drag!

Comentariu publicat de Camelia Ardelean pe Ianuarie 29, 2018 la 9:45pm: Un tablou percutant, Adina! Lecturat cu interes! M-ai convins şi pe mine! :-) Drag,

Comentariu publicat de Adina Speranta pe Ianuarie 29, 2018 la 11:43am: Ups, uitam de balast! :))

Domnule Crinu Sorin Leșe, acest balast apare deoarece doresc menționarea zilei când m-a bântuit "febra creatoare" :))) ...iar numele meu real este menționat tocmai pentru că numele de utilizator este de fapt un pseudonim :)

Dacă, nu vă e greu, ignorați balastul, el va continua să apară :)

Mulțumesc pentru popas :)

Cu drag!

Comentariu publicat de Adina Speranta pe Ianuarie 29, 2018 la 11:38am: Mulțumesc, doamnă Sofia :) Nu am intenționat să mistific locul acțiunii, finalul este important.

Tenta de proză am întâlnit-o în multe scrieri catalogate drept poezii.

Cu respect și drag, mulțumesc pentru observații :)

Ion, am concentrat căt am putut :) ...Mulțumesc pentru trecere! Cu același drag!

Nikol, da! Finalul aduce o rază de lumină în toată această suferință, practic mi-am dorit s-o anuleze. :) Mulțumesc!

Te îmbrățișez, Valeria, construcția s-a bazat pe aceste considerații, așa cum ai observat :) Mulțumesc :)

Mulțumesc, Ana Cîmpeanu, Mihaela Popa :) Cu drag!

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Ianuarie 28, 2018 la 8:40pm: Pare un spital-închisoare, un spital cu sentinţe pe viaţă. Îmi place libertatea din final, constrastantă cu apăsarea din restul poemului: "de ce plângi?-spuse îngerul zâmbind".

Drag,

Nikol

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Ianuarie 28, 2018 la 6:59pm: M-ai convins, Adina:

aici nu se zâmbește

aici se moare

aici se plânge

aici fiecare clipă poate fi ultima

Am rezonat cu atmosfera creată.

Comentariu publicat de Crinu Sorin Leşe pe Ianuarie 28, 2018 la 11:09am: Este evident că poezioara îți aparține. Numele şi data din subsolul ei sunt balast.