Întotdeauna mi-am dorit să rămân o cărare spre tine,
Ochilor tăi le-am cerut să-mi ascundă părerea de rău,
Pe tâmplă-mi curge-nserarea limpezindu-se-n mine,
Şi nu mi-am pus maluri la suflet aşteptândul pe-al tău.
Uneori închid ochii şi te caut aievea prin ziua de ieri,
Îmi eşti icoană cu flori, şi până la lacrimi mă dor
Miresme răvăşite pe aripi de fluturi obosiţi şi stingheri
Sub pleoapele mele ce astăzi îţi cer să rămâi doar a lor.
Binecuvintează-mi tăcerea in care te vreau si te-adun
Cu toate păcatele păstrate-ntr-o fericire cu gust efemer,
Uitând zorii intre tâmplele mele când visele-mi spun
Dacă gresesc sărutându-ţi uitarea din care iubirea îti cer.
Învaţă-mi braţele să-ţi mângâie trupul rănit de lumină
Buzelor mele dă-le cuvântul, dă-le sărutul şi numele tău,
Treaptă cu treaptă îti cobor in suflet să prind rădăcină,
Să nu-mi mai dăruiască singurătatea, aceeaşi părere de rău.
Adaugă un comentariu
,,Îmi eşti icoană cu flori, şi până la lacrimi mă dor
Miresme răvăşite pe aripi de fluturi...."
Tot respectul.......Cu drag,
Şi iarăşi poezie la superlativ...
da Coza
Cât de frumos! Poezia d-voastră e atât de prolifică dar observ că niciodată nu vă repetaţi. Asmiraţia mea,
Atâta apăsare în versuri dar atâta dorinţă de iubire pură... Poezia musteşte vrăjită, George.
Cu deosebită preţuire, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE