Din mărginimi de sat privesc pădurea

[gabriel cristea]

Voalul vâscos și des al dimineții
- statui ce descompun și recompun
lentoarea-ntruchipând sculptura ceții -
se-așterne enigmatic pe cătun.

Deasupra lui, plutesc în semnul crucii,
tot disipând al turlei grav profil,
dragoni de pâclă-nvăluind ulucii,
în zborul lor neclar, mut și debil.

Bătrânii dorm cu candele aprinse
și-i liniște de piatră și de fum;
Sunt casele uitate și prelinse
gri lumânări răscrucilor de drum.

Din mărginimi de sat privesc pădurea
și-n pasul calului săltat m-afund
pe goalele poteci ce-mi duc aiurea,
cu rădăcini de trup, solarul gând.

Îmi pare primăvara-așa de-aproape,
încât aud brândușele născând,
cum ancestrale vânturi vin s-adape
setoșii nori, în turme, rând pe rând...

Natura mă ignoră de sub zorii
ce-n moalea catifea-mpânzesc copaci;
Doar bruma dezvelind taina comorii
îmi spune-n zbuciumul topirii: ,,Taci!''

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ana, pentru gânduri și comentariu!

[Sofia Sincă]

Cu sensibilitate şi delicateţe lirică tot ce vezi sau îți imaginezi transformi în nestemate. Un freamăt calm cuprinde satul cufundat în noapte și ceață...

Farmec și mister, vise demiurgice se varsă în șoapte albe peste micul cătun descris.

O minune lirică!

Sofi

[C.Titi Nechita]

Frumoase imagini ce încântă ochiul, dar mai ales sufletul!

[Chris]

la dv. natura este un spectacol

foarte frumos...

[Valeria Merca]

Ca de obicei, seducător! 

Drag moment de lectură!

[Ana Cîmpeanu]

Ce frumoase imagini artistice, blânde, pline de sevă poetică, elegante!  Un pastel încîntator în care natura hibernală e complice și reflectare a stării poetice. Am citit cu plăcere