Pe corzi înalte de vioară

[gabriel cristea]

Înmugurea din nou pădurea
sub ochii tăi - planete verzi;
Iar din lăptoasele livezi
se-mprăștiau fluturi aiurea.

Adulmecam raze de soare
prin păru-ți moale-catifea;
Din zvâcnetul de sân creștea
un mugur măsliniu de floare;

Și scânteiau câmpii în vale,
sub codri-adânci păziți de zmeu;
Brândușe moi, la apogeu,
își răvășeau lucind petale...

Din cer se auzea un vaier,
răzlețul vânt iar aducea,
în stoluri lungi, aripi de nea
- cocorii deșirați din caier.

Veneai agale, Primăvară,
cântând din ochii migdalați
și-nmugureau munții Carpați
pe corzi înalte de vioară.

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada Nemescu! Supărarea nu-i starea mea de agregare. :)) 

[gabriel cristea]

Mihaela, cred că o să-mi împletesc părul și-o să-mi prind o margaretă la cosiță! :)))

[Ada Nemescu]

... așa puțin a mai rămas

adună-ți înc-un sprinten pas

din ale mieilor zăpezi

e alb pământul, poți să crezi?

dar se topește, n-are leac

ultimul junghi de nea beteag

o știu și vrăbiile-n vii

hai recunoaște, tu nu știi?

dar vezi cum soarele clipește

ca din greșeală-și risipește

lumina vie, diafană

sigur te-orbește și-nfioară

E primăvară? Primăvară...

Bine v-am găsit! Fascinante versuri, contagioase... am intrat în jocul cuvintelor (sper să nu supăr) ca-ntr-un șotron imaginar. 

O primăvară frumoasă, deși zăpada de afară mă contrazice :))

 aDa nemescu 

[Mihaela Suciu]

Gabi, cu tine începe primăvara... poeziei!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Chris! :)

[Chris]

superb tablou!

[gabriel cristea]

Mihaela Popa, mulțumesc pentru frumoasele cuvinte!

[Mihaela Popa]

un poem ca o desfătare, o primăvară mirifică, un autor cu pană de aur

admiraţie!

[gabriel cristea]

Mersi, Angelina Nădejde!

[Nădejde Angelina]

Superb! Admirație!